Yachtul cu ghinion

Rodica BretinÎncă din perioada construcţiei, apoi în cele două decenii petrecute pe mări şi oceane, yachtul Joyita şi-a câştigat reputaţia unei nave cu ghinion, confirmată de naufragiul final, în care douăzeci şi cinci de oameni au dispărut în condiţii neelucidate.

Roland West, magnat al cinematografiei hollywoodiene, a comandat un luxos vas de croazieră. Numele, Joyita, „micuţa bijuterie“ era inspirat de iubita sa, actriţa Jewel Carmen. Dacă idila s-a sfârşit înainte de lansarea la apă a navei, problemele abia au început.

Yachtul se afla în dana de montaj când doi mecanici s-au accidentat grav, iar unul dintre dulgheri a căzut de pe vârful catargului, murind pe loc. În 1931, călătoria de inaugurare cu destinaţia Insula Catalina a fost întreruptă de un incendiu izbucnit în sala motoarelor. Focul a fost stins şi n-au existat victime, însă yachtul a trebuit remorcat până în cel mai apropiat port, iar reparaţiile au durat câteva săptămâni. Exasperat, Roland West a decis că era momentul să scape de Joyita.

Yachtul a fost vândut unei companii californiene, care l-a transformat în navă de croazieră. Erau zilele de glorie ale Hollywoodului, iar printre pasageri s-au aflat actori, scenarişti, regizori, producători. Afacerea a prosperat până în ziua când Rita Mayer, o stea în plină ascensiune a anilor ’30, „s-a pierdut“ la bord. Un caz de dispariţie pe care nici poliţia, nici detectivii particulari angajaţi de studiourile MGM n-au izbutit vreodată să îl rezolve…

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, vasul a fost rechiziţionat de marina militară. După câteva defecţiuni la motoare, survenite de obicei în mijlocul oceanului, şi o furtună care l-a avariat, aproape scufundându-l, amiralitatea l-a retras din serviciul activ, consemnându-l în port pentru o perioadă nedeterminată.

Chiar şi ancorată în doc, Joyita a continuat să facă probleme: un paznic de noapte ce dormea la bord a murit sufocat de fumul emis de motoarele care nu funcţionau, s-au produs o serie de incendii inexplicabile, iar în echipa ce făcea reparaţiile un conflict a degenerat într-o încăierare cu cuţite, în care doi muncitori au fost omorâţi.

După război, marina a scos yachtul la vânzare la un preţ simbolic. Când l-a cumpărat pe câteva mii de dolari – luaţi pe credit – Adam Fulton credea că făcuse afacerea vieţii sale. Curând avea să afle cât de mult se înşela…

La 3 octombrie 1955, Joyita a ieşit încă o dată în larg, părăsind portul Apia din Samoa de Vest. După ce, luni întregi yachtul ruginise în port – în urma ordinului de sechestru pus de creditorii care îşi cereau banii înapoi – Fulton i-a convins să îl lase să scoată nava pe ocean într-o călătorie din al cărei profit să îşi plătească datoriile. Joyita transporta alimente şi medicamente de care locuitorii din Fakaoto, insulă situată la 200 mile nord, aveau disperată nevoie şi urma să se întoarcă cu o încărcătură de 70 tone din miez de cocos. În afara echipajului de şaisprezece marinari, la bord s-au urcat şi nouă pasageri. Apoi yachtul a ridicat ancora, pornind spre larg.

La 10 noiembrie, un cargou a descoperit o navă abandonată la 90 mile nord de Insulele Fiji. Joyita avea o înclinaţie de 55˚ la bord, catargul rupt şi pânzele sfâşiate, de parcă trecuse printr-o furtună cumplită – deşi în ultimele patruzeci de zile vremea fusese bună, iar apele de un calm nefiresc pentru acea perioadă a anului… Yachtul a fost remorcat până în portul Suva, unde s-au constatat o serie de ciudăţenii: radioul era sfărâmat cu lovituri de ciocan, jurnalul de bord lipsea, însă bagajele pasagerilor şi obiectele personale ale marinarilor rămăseseră neatinse. De catargul frânt atârnau steaguri de semnalizare, dispuse astfel încât să formeze literele WNQV – mesaj rămas de neînţeles pentru specialiştii în comunicaţii ai marinei… Bărcile de salvare erau toate la locul lor, iar în cabine nu s-a găsit nici un cadavru. Dacă nu părăsiseră vasul, ce se întâmplase cu cei douăzeci şi cinci de oameni de la bord?!

Despre Rodica BRETIN

Rodica BRETIN a scris 25 articole în Revista de suspans.

Rodica Bretin s-a născut în 1958, la Braşov. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Fantasia Art Association din Cornwall (Marea Britanie). A publicat zece volume personale de beletristică: „Efect Holografic“ (1985); „Şoimul Alb“ (1987); „Uriaşul cel Bun“ (1989); „Drumul fără Sfârşit“ (1991); „Cel care Vine din Urmă“ (1993); „Lumea lui Hind“ (1998); „Omul de Nisip“ (2000); „Fecioara de Fier“ (2002; 2006; 2014); „Cetatea fără trecut“ (2015); „Fortăreaţa“ (2016). În 1996 a primit „Premiul pentru cea mai bună proză străină“ la Festivalul Internaţional al Artei Fantastice de la Annecy (Franţa), pentru nuvela „Negura“. În 2001 a primit „Premiul Volaverunt“ (Premiul pentru proză fantastică) la Festivalul din Valencia (Spania), pentru nuvela „Conquistadorul“. În 2005 a primit „Premiul pentru cel mai bun roman străin“ al Fantasia Art Association, pentru romanul „Fecioara de Fier“, publicat în serial de revista „The Historian“ din Truro (Cornwall – Marea Britanie). În publicistica istorică dedicată frontierelor cunoaşterii i-au apărut volumele: „Dosarele Imposibilului“ (2003); „Tunelul Timpului“ (2003); „Poarta Vrăjitoarelor“ (2004; 2015); „Poltergeist – atacatori invizibili“ (2005); „Misterul Lumilor Paralele“ (2006); „Naufragiaţi în Timp“ (2006); „Călătorii în timp şi lumi paralele“ (2015); „Războinicii Nordului“ (2015); „Cronicile Imposibilului“ (2015); „Ecouri din tenebre“ (2016). A realizat, în colaborare cu scriitorul Dan Apostol, seria „Antares“ – patru antologii dedicate literaturii fantastice şi culturii enciclopedice (vechi civilizaţii, fenomene neelucidate, cryptozoologie); a realizat şi tradus antologiile de literatură clasică fantastică „Cronici din lumi interzise“ (2003) şi „Vânătorii Lumii de Dincolo“ (2006). A tradus, din limbile engleză şi franceză, patru romane: „Dale Cooper“ de S. Frost, „Amantul doamnei Chatterley“ de D. H. Lawrence, „Leul uriaş“ de J. H. Rosny-Aîne (în colaborare) şi „În umbra ghilotinei“ de O. LeBaron. Realismul-fantastic, gen în care s-a specializat Rodica Bretin propune construcţii literare logice şi coerente, ducând la rezolvări ce ies din aşa-numita „normalitate“. Departe de a fi o eludare a problemelor contemporane stringente, alunecarea spre fantastic devine un exerciţiu ofensiv, mereu actual prin universalitatea mesajelor şi valorilor pe care le promovează. În toate cărţile sale Rodica Bretin reuşeşte să surprindă unul dintre crezurile dintotdeauna ale umanismului: „importantă nu este victoria, ci curajul de a lupta“. Fie că demască o impersonare a Răului ce posedă trupuri şi manipulează conştiinţe, o instituţie sau o grupare malefică ce încearcă să controleze destine, fie că descoperă fiinţe venite din alte lumi, fascinante şi terifiante, personajele autoarei demonstrează cititorului un adevăr imuabil: în infinitatea universului nostru şi a celor nedescoperite încă, există lucruri, fiinţe, fenomene pe care chiar dacă nu le putem înţelege, ni le putem imagina...

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *