Automobilul blestemat

Rodica BretinO trăsătură comună a autovehiculelor „cu ghinion” pare a fi tendința spre autodistrugere, țel urmărit cu perseverență, indiferent de bilanțul victimelor colaterale. Așa s-a întâmplat cu „mașina blestemată de la Sarajevo“, a cărei saga a început cu moartea prințului moștenitor al Austro-Ungariei și s-a sfârșit cu distrugerea unui muzeu vienez.

Franz Ferdinand și-a ales un automobil care să impresioneze mulțimea când el și soția sa, ducesa de Hohenberg, aveau să străbată străzile capitalei bosniace. Existau motive întemeiate pentru o astfel de punere în scenă: situația politică europeană devenise nesigură, iar vizita prințului voia să demonstreze contrariul.

Arhiducele, ducesa și anturajul lor au sosit la Sarajevo pe 28 iunie 1914, într-o mașină deschisă, de șase locuri, având caroseria vopsită într-un roșu intens – alegere nu tocmai potrivită, având în vedere riscurile la care moștenitorul tronului se expunea cu fiecare apariție publică. Iar temerile serviciului de siguranță imperial au fost confirmate: un fanatic a țâșnit din mulțime în fața automobilului, cu un pistol în mână. A tras întâi asupra lui Franz Ferdinand, apoi a soției acestuia, până ce a rămas fără gloanțe… Dublul asasinat a fost scânteia care a aprins vâlvătăile Primului Război Mondial, al cărui bilanț final avea să se ridice la douăzeci de milioane de morți.

După armistițiu, guvernatorul Iugoslaviei a cerut ca automobilul să fie reparat și vopsit în culoarea originală. Însă patru accidente succesive, dintre care unul soldat cu pierderea brațului său drept, l-au convins să nu se mai urce vreodată în mașină.

Prietenul său, doctorul A Srikis, s-a oferit să o cumpere… La volanul noii sale achiziții, era văzut adesea pe șoselele de munte ale Austriei, până în ziua când automobilul s-a răsturnat într-o râpă, zdrobindu-l.

Următorul deținător al mașinii avea să fie tot un doctor, însă după ce pacienții săi au început să îl ocolească, apelând la alți colegi de breaslă, s-a hotărât să o vândă unui pilot de curse elvețian. Acesta a apreciat imediat performanțele automobilului, a cărui viteză l-a ajutat să câștige câteva raliuri importante. Apoi, pe un traseu dificil ce străbătea Munții Dolomiți, a intrat într-un parapet și și-a frânt gâtul.

Ultimul proprietar al mașinii, Tiber Hirshfield, a decis să îi schimbe culoarea într-un albastru optimist, după care a plecat cu un grup de prieteni la nunta surorii sale. Pe drum, Hirhsfield și patru dintre pasageri au murit în coliziunea cu un camion; al cincelea a suferit leziuni la coloana vertebrală, rămânând paralizat pentru tot restul vieții.

În final, mașina reparată a nu știu câta oară, dar pe care nimeni nu mai voia să o cumpere, a revenit municipalității vieneze. Fiindcă nu știau ce utilitate să-i dea automobilului al cărui „cazier“ devenise celebru, autoritățile l-au trimis la Muzeul de Istorie. Acolo, a fost dat în grija custodelui Karl Brunner – care, ani la rând, a relatat vizitatorilor întreaga istorie a exponatului…

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial muzeul a fost bombardat, clădirea unde se afla automobilul Arhiducelui Franz Ferdinand fiind transformată într-un morman de dărâmături. Echipele de salvare au dezgropat, lângă carcasa strivită a mașinii, trupul neînsuflețit al lui Karl Brunner. Acesta era muzeograf, nu paznic – ce căutase noaptea în clădire?

Despre Rodica BRETIN

Rodica BRETIN a scris 25 articole în Revista de suspans.

Rodica Bretin s-a născut în 1958, la Braşov. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Fantasia Art Association din Cornwall (Marea Britanie). A publicat zece volume personale de beletristică: „Efect Holografic“ (1985); „Şoimul Alb“ (1987); „Uriaşul cel Bun“ (1989); „Drumul fără Sfârşit“ (1991); „Cel care Vine din Urmă“ (1993); „Lumea lui Hind“ (1998); „Omul de Nisip“ (2000); „Fecioara de Fier“ (2002; 2006; 2014); „Cetatea fără trecut“ (2015); „Fortăreaţa“ (2016). În 1996 a primit „Premiul pentru cea mai bună proză străină“ la Festivalul Internaţional al Artei Fantastice de la Annecy (Franţa), pentru nuvela „Negura“. În 2001 a primit „Premiul Volaverunt“ (Premiul pentru proză fantastică) la Festivalul din Valencia (Spania), pentru nuvela „Conquistadorul“. În 2005 a primit „Premiul pentru cel mai bun roman străin“ al Fantasia Art Association, pentru romanul „Fecioara de Fier“, publicat în serial de revista „The Historian“ din Truro (Cornwall – Marea Britanie). În publicistica istorică dedicată frontierelor cunoaşterii i-au apărut volumele: „Dosarele Imposibilului“ (2003); „Tunelul Timpului“ (2003); „Poarta Vrăjitoarelor“ (2004; 2015); „Poltergeist – atacatori invizibili“ (2005); „Misterul Lumilor Paralele“ (2006); „Naufragiaţi în Timp“ (2006); „Călătorii în timp şi lumi paralele“ (2015); „Războinicii Nordului“ (2015); „Cronicile Imposibilului“ (2015); „Ecouri din tenebre“ (2016). A realizat, în colaborare cu scriitorul Dan Apostol, seria „Antares“ – patru antologii dedicate literaturii fantastice şi culturii enciclopedice (vechi civilizaţii, fenomene neelucidate, cryptozoologie); a realizat şi tradus antologiile de literatură clasică fantastică „Cronici din lumi interzise“ (2003) şi „Vânătorii Lumii de Dincolo“ (2006). A tradus, din limbile engleză şi franceză, patru romane: „Dale Cooper“ de S. Frost, „Amantul doamnei Chatterley“ de D. H. Lawrence, „Leul uriaş“ de J. H. Rosny-Aîne (în colaborare) şi „În umbra ghilotinei“ de O. LeBaron. Realismul-fantastic, gen în care s-a specializat Rodica Bretin propune construcţii literare logice şi coerente, ducând la rezolvări ce ies din aşa-numita „normalitate“. Departe de a fi o eludare a problemelor contemporane stringente, alunecarea spre fantastic devine un exerciţiu ofensiv, mereu actual prin universalitatea mesajelor şi valorilor pe care le promovează. În toate cărţile sale Rodica Bretin reuşeşte să surprindă unul dintre crezurile dintotdeauna ale umanismului: „importantă nu este victoria, ci curajul de a lupta“. Fie că demască o impersonare a Răului ce posedă trupuri şi manipulează conştiinţe, o instituţie sau o grupare malefică ce încearcă să controleze destine, fie că descoperă fiinţe venite din alte lumi, fascinante şi terifiante, personajele autoarei demonstrează cititorului un adevăr imuabil: în infinitatea universului nostru şi a celor nedescoperite încă, există lucruri, fiinţe, fenomene pe care chiar dacă nu le putem înţelege, ni le putem imagina...

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *