Atac în muzeu

În urmă cu câteva săptămâni am primit un telefon de la scriitorul și publicistul Dan Lungu, directorul Muzeului Literaturii Române din Iași. „Ați vrea să țineți o conferință despre istoria romanului polițist românesc?” Întrebarea m-a descumpănit. Un director de muzeu interesat de un astfel de subiect? „Unde ar trebui să aibă loc întâlnirea cu cititorii?” „La sediul nostru. La Casa Pogor.” Am acceptat cu inima strânsă. Cine să participe la o asemenea manifestare organizată într-un asemenea lăcaș de cultură prestigios? Într-un loc unde au pășit unii dintre cei mai de seamă oameni pe care i-am avut? Nu m-am pripit oare dând curs amabilei invitații? E drept, am mai susținut conferințe prin muzee. Dar atunci am vorbit despre Al. Philippide, despre C. Banu, fondatorul revistei Flacăra… De data aceasta mi se părea o propunere insolită.

Cu o oră înainte de începerea manifestării m-am așezat pe o bancă, în curtea muzeului, și am privit la busturile lui Eminescu, Creangă, Slavici, Caragiale, dăltuite în piatră. Contemplarea lor m-a neliniștit și mai mult. Din când în când ochii mei scrutau aleea care duce spre Casa Pogor. Nu se zărea nimeni. Doar pe treptele muzeului se preumblau vreo douăzeci de tinere care repetau pentru o paradă a modei. Acestea aveau să formeze publicul meu? Simțeam o înfiorare care nu se datora numai serii răcoroase. Auzeam, ca pe un recviem, muzica în ritmul căreia se mișcau grațios manechinele.

De dimineață fusesem într-o emisiune realizată la televiziunea locală, moderată de către doi tineri dezinvolți – Andrei Giurgia și Roxana Caraiman. După aceea am fost în studiourile de la Radio Iași, unde am regăsit aceeași lipsă de inhibiție din partea jurnalistei Raluca Diaconiuc, percutantă în întrebări. Prin urmare, organizatorii se străduiseră să creeze rumoare în jurul manifestării. Probabil, însă, că vremea ploioasă îi descurajase pe eventualii participanți.

Oftând resemnat, m-am îndreptat spre sala unde urma să țin „prelecțiunea”. Mirarea mea a fost fără margini! Pe scaune mă așteptau vreo 30-40 de persoane de diverse vârste. Pe unde intraseră? Când? Veniseră mai devreme?

Mi s-a luat o piatră de pe inimă – frumoasele june pe care le văzusem pe trepte nu erau prezente.

La orele 18, domnul Dan Lungu a sunat dintr-un clopoțel și tăcerea s-a așternut în încăpere. Într-un „laudatio” generos, amfitrionul și-a prezentat oaspetele. După care mi-a dat cuvântul.

Am vorbit despre începuturile literaturii polițiste românești pornind, desigur, de la romanul Mistere din București de I.M. Bujoreanu. I-am amintit pe Mateiu Caragiale, Victor Eftimiu, Liviu Rebreanu, care ne-au lăsat proze interesante de această factură. Am punctat disputele dintre Camil Petrescu, Al. Philippide și Paul Zarifopol, Mircea Eliade, primii doi fiind adversari îndârjiți ai policier-ului, ceilalți doi susținându-l cu înflăcărare. Am rememorat tratamentul pe care i l-a rezervat comunismul acestui gen literar și pe cei care au reușit, totuși, să-l ilustreze, uneori cu talent, deși au avut multe divergențe cu cenzura. Și, evident, nu i-am uitat pe cei care astăzi sunt preocupați de acest gen, chiar dacă ei nu-și aduc aminte de mine decât rareori: Adrian Onciu, Eugen Ovidiu Chirovici, Stelian Țurlea, Teodor Parapiru, Al. Mihalcea, Alexandru Dolea, Bogdan Hrib, Oana Mujea, Monica Ramirez, VT Morogan, Petre Crăciun, Lucia Verona, Caius Dobrescu, Ivona Boitan, Bogdan Teodorescu, Emil Simionescu, Constantin Stoiciu ș.a. Iar la sfârșit am creionat, în câteva fraze, care e situația acestui gen pe mapamond și ce viitor i se prefigurează.

Pentru mine, partea cea mai interesantă a întâlnirii s-a derulat abia după ce au început să curgă întrebările, intervențiile celor din sală. De-abia atunci am înțeles cui mă adresasem. Nimeni nu fusese adus acolo cu arcanul, așa cum, din păcate, se mai întâmplă în astfel de ocazii, doar pentru a bifa o „acțiune”. Erau fani ai cărților mele, erau oameni interesați de literatura mystery&thriller, de la noi și de pe alte meridiane, erau cititori avizați. Printre ei – cărturari ca profesorul universitar Nicolae Crețu, scriitorul Dan Doboș, directorul Bibliotecii județene „Gh. Asachi” din Iași. Am oferit autografe pe cărțile mele, am primit cărți cu autograf din partea unor confrați mai tineri. De ce să nu recunosc, ceea ce mi-a scris Gabriel Chiriac pe cartea sa Leul înaripat m-a uns la inimă: „Domnului George Arion care, prin Andrei Mladin, mi-a înfrumusețat în «iepocă» adolescența.” De câte ori am auzit, sau citit astfel de fraze rostite, scrise de tinerii care, în urmă cu trei decenii, se delectau aflând aventurile năstrușnicului Andrei Mladin din Atac în bibliotecă, Profesionistul, Pe ce picior dansați?

Am răspuns la toate întrebările, cu excepția uneia dintre ele: de ce ICR nu face cunoscută peste hotare literatura polițistă autohtonă, deși ea are potențialul de a deveni un excelent ambasador al beletristicii românești? La rândul meu, de ani de zile, nu înțeleg această opacitate, și privesc cu invidie și admirație la frenezia și priceperea cu care instituțiile abilitate din alte părți îi promovează pe autorii nordici, contribuind la traducerea lor în zeci de țări. O spun în cunoștință de cauză: unii dintre ei nu sunt mai valoroși decât scriitorii noștri de mystery&thriller.

După „Prelecțiunea Junimea” cu numărul 17 de la Casa Pogor am avut un sentiment de bine. Mi-am zis: iată un muzeu unde nu există prejudecata că doar aplecarea spre cele realizate în trecut este importantă. E bine să-i venerăm pe clasici, să-i cinstim cu orice prilej, dar să nu uităm că și prezentul are reușite care trebuie să fie știute și prețuite. Domnul Dan Lungu, colaboratorii săi, cu deschiderea lor spre nou, spre actualitate, sunt un exemplu demn de urmat.

… Seara, târziu, am trecut pe lângă busturile marilor noștri înaintași cu mai multă încredere. După ce, în urmă cu 30 de ani, am dat un „atac în bibliotecă”, am reușit, în 2013, și un „atac” într-un muzeu…

Despre George ARION

George ARION a scris 24 articole în Revista de suspans.

George ARION s-a născut la 5 aprilie 1946 la Tecuci. Absolvent al Facultăţii de Limba şi Literatura Română din Bucureşti – 1970. PDG la S.C. Publicaţiile Flacăra S.A. şi Preşedintele Fundaţiei „Premiile Flacăra”. A publicat: Cărţi de poezie: Copiii lăsaţi singuri – 1979, Editura „Scrisul românesc”; Amintiri din cetatea nimănui – 1983, Editura „Cartea românească”; Traversarea – 1997, Editura Funaţiei „Premiile Flacăra”. Versuri pentru copii: Uite cine nu vorbeşte – 1997, Ediura Flacăra. Critică literară: Alexandru Philippide sau drama unicităţii – 1981, eseu, Editura Eminescu. A semnat în Flacăra cronici literare. Din 2006 susţine o rubrică de prezentare a cărţilor poliţiste în ediţia de duminică a Jurnalului naţional. Proză: Atac în bibliotecă – 1983, Editura Eminescu, reeditări în 1993 la Editura Flacăra şi în 2008 la Crime Scene Publishing; Profesionistul – 1985, Editura Eminescu; Trucaj – 1986, Editura Albatros; Pe ce picior dansaţi? - 1990, Editura Eminescu; Crimele din Barintown – 1995, Editura Flacăra; Nesfârşita zi de ieri – 1997, Editura Flacăra, reeditare sub titlul Şah la rege în 2008 la Editura Tritonic; Detectiv fără voie (integrala Andrei Mladin) – 2001, Editura All, reeditare 2008, Editura Crime Scene Publishing; Cameleonul – 2001, Editura Fundaţiei Pro, reeditare 2009, Editura Crime Scene Publishing; Anchetele unui detectiv singur – 2003, Editura Fundaţiei „Premiile Flacăra”; Spioni în arşiţă – 2003, Editura Fundaţiei „Premiile Flacăra”, reeditare 2010, Editura Crime Scene Publishing; Necuratul din Colga – 2004, Editura Fundaţiei „Premiile Flacăra”; Crime sofisticate – 2009, Editura Crime Scene Publishing. Publicistică: Interviuri – 1979, Editura Eminescu; Interviuri II – 1982, Editura Eminescu; Dialogul continuă – 1988, Editua Albatros; Viaţa sub un preşedinte de regat – 1997, Editura Flacăra; O istorie a societăţii româneşti contemporane în interviuri (1975-1999) – 1999, Editura Fundaţiei „Premiile Flacăra”, reeditare în 2005, incluzând şi interviurile din perioada 2000-2005; Linişte! Corupţii lucrează pentru noi – 2003, Editura Fundaţiei „Premiile Flacăra”. Film: Scenarii la filmele Enigmele se explică în zori – 1989, regia Aurel Miheleş, şi Atac în bibliotecă – 1992, regia Mircea Drăgan. Televiziune: Scenariu la serialul poliţist Detectiv fără voie (zece episoade realizate la Televiziunea Română) – 2001, regia Silviu Jicman. Operă: Autor al libretului operei În labirint – muzică Liana Alexandra. Opera a fost montată la Timişoara şi a fost prezentată în 1988 în cadrul Festivalului „George Enescu”. Teatru: Autograf – monolog dramatic, 150 de spectacole la Teatrul Naţional Bucureşti; Scena crimei – 2003, Editura Fundaţiei „Premiile Flacăra” (piesă poliţistă transmisă la Radio România în 2009). Vers şi muzică: CD-ul Soldat căzut din iubire – 2009; versuri – George Arion, muzica şi intepretarea – Eugen Cristea. Premii, distincţii: Premiul revistei Amfiteatru – 1970; Premiul revistei Flacăra – 1982; de trei ori Premiul Uniunii Scriitorilor (1985, 1995) – pentru romanele Profesionistul şi Crimele din Barintown, şi pentru O istorie a societăţii româneşti contemporane în interviuri – 1999; Premiul Consiliului Ziariştilor pentru Interviuri – 1987; Premiul Constiliului Ziariştilor pentru cronici sportive – 1988; Premiul revistei Tomis – 1994; Premiul Ministerului de Interne pentru cărţile sale poliţiste – 1999 şi 2003. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cetăţean de onoare al oraşului Tecuci.

Print Friendly

Un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *