Lucrurile care ne inspiră

Mi se întâmplă foarte des să fiu întrebată ce mă inspiră. Ce mă face să intru mai uşor în atmosfera scrisului, ce mă ţine acolo şi ce dă coerenţă înşiruirilor de pe foaie. Ce le dă profunzime, ce le ridică, uneori, deasupra banalului. Şi, mai ales, ce îmi motivează acea atracţie nebună faţă de foaia albă, cum reuşesc să mă las stăpânită de ea de fiecare dată şi să duc cu bine la capăt o carte. De fiecare dată, reflectez îndelung la întrebarea asta, pentru că răspunsul nu este nici simplu, nici unul anume. Nu am lucruri propriu-zise care să mă inspire. Nu mă inspiră un obiect, nu am un porte bonheur pe birou; nu am nici măcar un loc preferat în care să scriu. Nu am un moment particular al zilei în care să mă simt mai comod în relaţia mea cu cartea pe cale să prindă contur. Nu mă inspiră în particular marea, sau muntele, sau o pajişte înverzită. Nu mă inspiră anumite trăsături întâlnite pe faţa unui om. Însă, în acelaşi timp, mă inspiră ceva din toate astea la un loc, plus multe altele.

Mă inspiră teama de a pierde sentimente din trecut, care se concretizează în final într-o disperare de a recupera tot, şi apoi, inevitabil, în scris.

Cred că răspunsul cel mai corect ar fi că mă inspiră sentimentele şi schimbarea de orice fel pe care o intuiesc în jurul meu. Acele lucruri care-şi schimbă culorile, care fac parte dintr-o anumită evoluţie, doar de ele ştiută. Mă inspiră traiectoriile, mersul, deplasarea. Mă inspiră poveştile, din clipa în care nu sunt nimic altceva decât o idee vagă, până în momentul finalului, în care sunt complete, împlinite, şi pleacă să se cuibărească într-o minte pregătită să le îmbrăţişeze şi poate chiar să trăiască pentru ele. Mă inspiră anotimpurile, şi în special acele momente în care ele se îmbină, pentru că este vorba tot despre o schimbare, o transformare. Mă inspiră locurile pe care le-am vizitat în perioade diferite din viaţa mea. Mă inspiră muzica, dar nu ea în sine, ci tot ceea ce simţim noi când o ascultăm; unele dintre cele mai frumoase momente mi se par cele în care înţelegi, ascultând acelaşi fragment muzical, cât de diferit eşti faţă de ultima dată când l-ai ascultat. Mă inspiră nu cărţile în sine, ci tot acel haos de idei care ţi se naşte în timp ce înţelegi şi simţi o carte. Şi, fireşte, mă inspiră oamenii şi tot ce au ei neexplicit, neclar, difuz, vag, neînţeles, neacceptat, necunoscut, nemaiîntâlnit, complicat, divers, ciudat, ascuns, nebunesc, ruşinos, intens.

Mă inspiră tot ce am fost. Mă inspiră tot ce simt faţă de ceea ce am fost. Mă inspiră ceea ce intuiesc că voi fi mâine, sau peste un an, sau peste zece, şi toate acele posibilităţi minunate, libertatea de a-ţi imagina scenarii oricât de contradictorii cu putinţă. Mă inspiră teama de a pierde sentimente din trecut, care se concretizează în final într-o disperare de a recupera tot, şi apoi, inevitabil, în scris. Mă inspiră fiinţele care-mi seamănă şi fiinţele care-mi sunt cum nu se poate mai diferite. Mă inspiră enorm libertatea, şi întotdeauna o asociez cu mintea umană, pentru că mi se pare că doar acolo se poate manifesta în toată splendoarea ei, fără niciun fel de restricţii.

„Până la urmă, lucrurile nu sunt nimic în sine. Tot ce contează sunt amintirile lucrurilor din imaginaţia noastră, felul în care le deformăm şi ne raportăm la ele, umbra lor devenind mai importantă decât corpul propriu-zis, pentru că ea devine unică atunci când îi punem mult din fiinţa noastră. Astea sunt nostalgiile, asta e şi arta.” (Pervertirea)

Despre Cristina NEMEROVSCHI

Cristina NEMEROVSCHI a scris 16 articole în Revista de suspans.

Supranumită de critici „rebela literaturii române de azi”, licenţiată în filosofie, cu un master despre L. Wittgenstein, Cristina Nemerovschi a debutat în 2010, cu romanul „Sânge satanic”. Cartea a reprezentat atât un succes de critică, dar mai ales de public, fiind reeditată doar câteva luni mai târziu. În numai un an, Sânge satanic s-a impus ca un adevărat fenomen social, consacrând un nou stil în literatura tânără şi inspirând numeroase manifestări artistice: poezie, piese de teatru, visual art, muzică. Romanul a primit referinţe elogioase, fiind comparat cu opere-cult ale unor autori precum J. D. Salinger, Henry Miller, Irvine Welsh, Chuck Palahniuk, Bret Easton Ellis sau Anthony Burgess, şi a fost distins cu premiul Tiuk! pentru debut, cu titlul Cartea anului 2011, nominalizare la titlul Cartea anului 2010, ales printre finaliştii Premiers Romans En Lecture. Al doilea roman al Cristinei Nemerovschi, „Pervertirea”, a apărut în 2012 la editura Herg Benet. Cartea a fost supusă controverselor încă din primele luni, câteva lecturi fiind întrerupte, temele romanului fiind considerate “imorale, violente şi indecente”. „Ani cu alcool şi sex” este al treilea roman semnat de Cristina Nemerovschi, o continuare la Sânge satanic, apărând în noiembrie 2012, la editura Herg Benet. În 2013, în colecţia Cărţile Arven a Editurii Herg Benet apare „nymphette_dark99”; cartea este reeditată doar câteva luni mai târziu. În acelaşi an apare şi cea de-a treia ediţie a romanului Sânge satanic. În noiembrie 2013, Cristina Nemerovschi publică la Herg Benet un volum compus din discuţiile avute cu cititorii săi şi fragmente din interviuri acordate de la debut şi până în prezent, intitulat „Ce facem cu România? – Cititorii în dialog cu Cristina Nemerovschi”. Proza Cristinei Nemerovschi a fost inclusă în câteva antologii, atât din România, cât şi internaţionale.

Print Friendly

52 Comentarii

  1. Dar plimbarile prin cimitir, pisicile negre, negura sufletului uman nu te inspira? Pentru o scriitoare prinsa intr-o adolescenta timpurie, care se adreseaza exclusiv populatiei emo, ma mir ca lucrurile astea nu sunt primele in lista.

    • Biata Amy, ce emokizi o fi cunoscut ea de a ajuns sa aiba tone de prejudecati? :))))))))) Biata fiinta, nu oricine se plimba prin cimitir e emo, asa cum nu orice emo se plimba musai prin cimitir :))

  2. Ei, Amy draga, daca tot suntem la capitolul lucruri care ne inspira, sunt fascinata sa vad ca personalitatea mea inspira un cor revoltat de maraituri de la personaje daramate sub muntele de prejudecati pe care-l poarta in spate. Personaje care-si tin capul numai prin locuri intunecate si cam urat mirositoare ;)

    Dar e bine, oricum. As putea sa nu inspir nimic, nimanui, si abia atunci ar fi fost cu adevarat tragic :)

    • Eu nu am citit decat Sange satanic si cu toate ca am 36 de ani(deci am trecut de mult de varsta pustoaicelor care fumeaza in spatele scolii) cartea mi-a placut foarte mult , am simtit tristetea , dezamagirea, revolta eroului , dorinta lui de a iesi din mocirla rutinei …

  3. Wow Cristina, ma mir ca nu ma injuri! De regula arunci cu jigniri pe blogul personal. Banuiesc ca pe un site ca acesta nu iti permiti decat aluzii subtile.

    Imi place sa te vad supusa, cenzurata si nu asa cum pretinzi ca esti. Tot ce mi-am dorit era sa dai dovada de bun simt tot timpul, nu doar “in public” so to speak.

    E timpul sa cresti, sa arunci CD-urile cu Tristania si sa schimbi garderoba de tricouri cu formatii. E timpul sa te adresezi unui public de varsta ta, nu doar pustoaicelor de 15 ani care au fumat o data in spatele scolii si acum se cred hardcore.

    Povestile tale ar fi extrem de savuroase daca ar fi ironice sau daca ai indrazni sa pici in absurd. Iti recomand “Moarte lui Bunny Munro” de Nick Cave. E la fel de “curajoasa” ca operele tale, dar spre deosebire de tine, autorul nu ia totul atat de serios. Sper sa te inspire! Ti-o recomand cu mare drag, fara nicio gluma, e o carte foarte buna.

    • Eu n-am vazut nicaieri sa-ti fi cerut Cristina sa-i recomanzi lecturi. Poate mi-a scapat, in fine… Daca ai citit atat de mult incat sa recomanzi si altora, e asa trist. Fiindca nu se vede deloc.

  4. Exact cum spune Vali mai sus, cititorii mei sunt de TOATE varstele. De la 12 pana la 88 de ani :) Faptul ca tu, Amy, presupui ca toti (sau aproape toti) cititorii mei au varsta de 15 ani este doar o consecinta a propriilor tale prejudecati, cum deja ti s-a explicat. Ca si aberatiile pe care le debitezi despre garderoba mea (pe care n-o cunosti), cartile mele (pe care evident, nu le-ai citit, probabil cu exceptia fragmentelor gratis de pe net) sau lecturile mele (de care nu ai habar). Nu am nevoie sa te injur, o faci tu singura, demonstrand ca HABAR N-AI despre ce vorbesti.
    Altfel, vad ca esti foarte la curent cu ce fac eu pe blog. Nu-i chiar rau, dar parerea mea este ca am avea cu totii de castigat daca te-ai concentra mai mult pe ce scrie un autor, si abia apoi pe personalitatea lui :) Mult succes iti doresc si, sper eu, mai putine prejudecati de acum inainte atunci cand deschizi o carte. Iar impresiile despre cartea in sine, hm… bunul simt spune ca ele ar trebui sa vina abia dupa lectura ;) O noapte de vis sa ai!

  5. Draga Cristina, iarta-ma daca ti se pare ca am prejudecati. Am citit Pervertirea ca ebook. Imi place sa citesc, iar de ceva timp incerc sa fiu la curent cu autorii din Romania si controversele din jurul tau mi-au atras atentia, nu atat continutul cartilor tale pe care unii il gasesc socant, cat atitudinea ta fata de cei care nu te agreeaza.

    Atitudinea ta mi se pare imatura pentru ca tii sa ai ultimul cuvant, simti nevoia sa te aperi si pleci prea mult urechea la ce spun altii. Lucru pe care nu l-am mai observat la niciun autor pana acum. Ce ma socheaza la tine este vulgaritatea de care dai dovada, un lucru nedemn de o scriitoare. Am inteles ca esti genul care spui lucrurilor pe nume si cat se poate de directa atat in opera ta cat si in lectura cu cititorul dar in loc sa ii faci “retardati” pe cei care nu te au la inima, ai putea sa ii ignori si sa te concentrezi asupra muncii tale, carierei stralucite si fanilor.

    Poti considera ca am prejucati, dar am vazut pozele tale, am citit o carte de-a ta si am vazut cum te exprimi si aceste lucruri m-au facut sa te vad ca pe o persoana imatura, foarte asemanatoare cu adolescentii care iti domina cartile.

    Asta e parerea mea si o poti accepta, la fel cum poti accepta ca intodeauna au fost si vor fi oameni carora nu le plac cartile tale, sau poti sa faci tot posibilul sa faci pe grozava si sa ai ultimul cuvant.

    Cartile tale sunt ok, nicidecum proaste. Insa imaginea pe care ai creat-o este una proasta.

    • Cata incapacitate de a pricepe un argument :)) Daca tu n-ai vazut scriitor care sa polemizeze, nu inseamna ca el nu ar trebui sa existe. Daca Cristina isi bate joc de-un prost, nu inseamna ca se apara, ci ca are momente cand se relaxeaza. Daca un scriitor foloseste un cuvant care te socheaza pe tine, nu inseamna ca altora nu le place si ca ar trebui interzis. Cred ca tu Amy esti altfel decat restul oamenilor, in sensul ca-ti pastrezi capacitatea de a gandi doar pentru momentele cand dormi.

  6. Amy, pisi mic, PERVERTIREA NU EXISTA ca ebook :)

    Cred ca asta spune tot, nu-i asa? S-a demonstrat cu acest moc detaliu tot ce era de demonstrat. Exact cum am zis, nici nu trebuie sa ma agit, te descurci extraordinar de bine singura ;)

    • Chiar nu esti la curent cu formatele in care se gasesc cartile tale? As zice ca asta spune tot :)

  7. ” in loc sa ii faci “retardati” ” – nu am cum sa fac pe cineva retardat, nu am fost investita cu aceasta putere divina. eu doar observ. cand cineva este dincolo de orice dubiu retardat, il numesc in consecinta. n-am de ce sa infrumusetez realitatea unui om caruia nu-i datorez nimic. nu-i poti spune unei capre ca e printesa, trebuie s-o strigi “tza-tza-caprita-mamii”, altfel risti sa-si imagineze ca vorbesti cu altcineva :)

    • :))))))))) Doamne cata prostie. Vrei sa zici ca editura a avut o revelatie si s-a gandit s-o uploadeze gratis, s-o citeasca si mamaitele care n-au mai dat printr-o librarie dianinte de menopauza?

  8. Amy, pisi, te rog eu mult, din altruismul inimii mele, nu te mai face in halul asta de ras. Chiar nu stii sa faci diferenta intre un PREVIEW de 20 de pagini si cele aproape 400 de pagini ale cartii INTEGRALE? :)))))))))) Chiar esti atat de inapta intre a face diferenta intre un EBOOK si un TEASER de carte? :)))))))))))
    Nu pot pricepe cum cineva care nu e in stare sa inteleaga ce e un ebook (o carte INTEGRALA, in format electronic, care se cumpara!), si-l mai si confunda cu un teaser facut pentru promo (doh…), mai poate afirma cu atata scortosenie ca e cititor serios.
    Cand te-am prins in halul asta cu minciuna, chiar poate oricine sa vada ca e cazul s-o mai lasi si pe jos, ca ne-a asurzit cu macanitul.
    Te-am prins, te-am prins, treci mai departe :) Tine minte ca aveai optiunea, de la inceput, sa nu te faci de ras. Nu te-a obligat nimeni.

    PS: Astept de la tine urmatorul mesaj: “Eu, Amy, ii cer scuze Cristinei Nemerovschi pentru ca AM MINTIT, spunand ca i-am citit in format eBook o carte scrisa de dansa, care NU exista in format eBook si va exista abia, poate, incepand cu anul viitor. Eu, Amy, recunosc ca nu am citit cartea Cristinei Nemerovschi, ci numai 20 de pagini, puse moca pe net, dar am mintit pentru ca nu ma pot apara altfel. Eu, Amy, promit sa nu mai mint, fiindca nu-i frumos. Eu, Amy, imi cer scuze ca sunt un saculet plin de prejudecati, si din cauza lor consider ca o carte cu o adolescenta pe coperta se adreseaza copiilor emo. Eu, Amy, imi cer scuze Cristinei Nemerovschi pentru ca am presupus, fara sa am nici cea mai vaga idee, ca autoarea poseda un cdcu formatia Tristania. Eu, Amy, promit inca o data ca nu voi mai minti, fiindca nu-i frumos.”

    Pana nu primesc acest mesaj de la tine, o sa continui sa te ironizez. Fiindca asta merita mincinosii plini de tupeu si nesimtire :)

  9. Data viitoare cand dai nastere in lecture ta,Cristina, unei mascote precum cea daruita de catre M tipei cu revista, da-i si un nume…poate si un caracter…i-ar sta bine drept o creatura incatusata in pielea sa putreda…putin corodat, dar cu o minte indeajuns de limpede incat sa isi imagineze cum ar fi daca nu ar fi e aceasta planetata doar pentru umorul altora. Crezi ca numele Amy te inspira? :)

  10. fata,voi incerca sa-ti vorbesc la nivelul tau.nivel care a ramas in limitele de virsta 13-14 anisori,dar ,cu educatia
    undeva in partea de jos.esti plina de contradictii,nonsensuri,esti plina de tine.faptul ca nu stii sa accepti o alta parere ca a ta iti demonstreaza neputinta.cartile tale sigur ar cistiga daca tu tau,ai putea sa-ti stapinesti frustrarile si narcisismul.nu ma intereseaza vocabularul tau.oricine-l poate folosi dar nu oricine se simte bine facind-o.ai doar o farima de noroc si in spate o editura.ce ma distreaza si mai mult, este permanenta referire la prostie.da,pentru ca un om istet
    poate si stie sa ocoleasca subiectul,altfel,nu face decit
    sa ingroase rindurile prostiloer.
    astept raspunsurile tale telighente,mature,pline de tilc,

    sau o simpla balacareala cu care ne-ai obisnuit.as prefera daca te simti in stare,doar un dialog spumos sau nimicul spus in cit mai multe cuvinte.

    • cuvant – virgula, apoi spatiu. cuvant – virgula, apoi spatiu. cuvant – virgula, apoi spatiu. cuvant – virgula, apoi spatiu. cuvant – virgula, apoi spatiu. cuvant – virgula, apoi spatiu. scrie si tu asta de 100 de ori, poate iti intra in reflex si nu ne mai ucizi ochii data viitoare.

  11. acuma am vazut ,asa cum sade bine unui narcisist ,esti plina de pretentii.cred ca pot scrie o carte cu minciunile reale ale tale,tare crunte de caracter si tupeul pur si simlu tatesc.poate ,adica sigur cartile tale vor sa spuna ceva dar sunt eclipsate de acest caracter.

  12. Ah scuze, credeam ca 20 de pagina e tot. Cu ce ai fi putut sa umpli 400 de pagini e beyond me. Ma sperie gandul. Am citit 50 Shades of grey in schimb, ma rog, abia am putut. As fi bagat mana in foc ca e tot a ta.

    Cristina, nu incerca sa ma tot darami, in speranta ca imi vei schimba parerea. De ce iti pasa atat de mult oricum?

    Linkul acela e numai preview. Fara subscription poti vedea 20 de pagini, sau cate or fi. Eu am cartea integrala in PC si pe Kindle. Daca vrei iti pot trimite PDF-ul sa vezi. As fi dat aia 7 lei pe ea daca as fi putut dar nu mai locuiesc in Romania si nu am posibilitatea asta si oricum. Si doar nu o sa platesc transport si curierat ca sa asez Sange satanic in biblioteca mea, ar arata de toata jena acolo. Cartile tale, imi pare rau sa o zic, pica in aceeasi categorie cu Twilight. Nici Twilight nu e citita doar de adolescenti, sa stii. Am citit fan fiction mai bun.

    Stiu ce urmaresti tu, succes imediat si faima pe moment. Iti dai seama ca peste 20-30 de ani cartile tale se vor gasi cu 2 lei bucata la tarabele alea de prin obor, alaturi de Sandra Brown si carti despre extraterestrii. Stii asta nu?

    Degeaba te amagesti ca esti o scriitoare buna. Esti cel mult mediocra si asta ramane parerea mea, indiferent cat incerci tu sa te faci ca eu nu am dreptul la o parere.

    Mi-am facut-o deja, deal with it. Ma ironizezi? Cum? Prin glumite patetice si insulte cenzurate?

    Ce e cel mai trist este ca sunt atatia care nu te plac, am citit atatea comentarii care iti spun acelasi lucru, ca esti o sctiitoare mediocra si o cocalara deghizata dar nu iti intra in cap. Tu te faci de ras si tu ar trebui sa taci din gura.

    Mi-e si rusine ca imi pierd vremea cu asa un om, incercand sa-i demonstrez ca i-am citit cartea ca sa inteleaga ca am tot dreptul la o opinie. Dar acum realizez ca nici daca mi-as dat doctoratul in opera ta si as fi ajuns la concluzia ca esti mediocra tot nu ai accepta opinia mea pentru ca nu iti convine tie.

    Pe scurt, tu crezi ca cine nu te place e prost. Iar asta este cu adevarat trist, faptul iti pasa atat de tare de ce cred altii.

    Eu ma retrag. Vorba ta, deja ma fac de ras, dar doar prin faptul ca inca mai stau de vorba cu cineva ca tine. Si indiferent ce comntariu vei lasa dupa acesta, indiferent cate jigniri imi vei aduce (e un fapt dovedit, cand un cocalar e ranit, ataca) in incercarea ta patetica de a salva aperentele, deep down stiu ca mori incet incet pentru ca inca cineva s-a alaturat grupului care o citesc pe Nemerovschi dar nu o plac. So burn!

    • Daca ai crede intr-adevar ca glumitele sunt patetice, n-ai mai improsca cu sange pe tastura. Doar zic…

  13. Inca ceva, noi te criticam pe tine, scriitoare, vedeta, o persoana publica care a oferit deja nenumarate articole, poze, blog posts din care ne formam o opinie. Tu ne critici pe noi, oamenii, dupa cele 2-3 propozitii pe care le-am scris despre tine.

    Daca imi spui ca un comment e de ajuns ca sa judeci un om, atunci e de ajuns ca cineva sa citeasca un preview pe scribd ca sa te judece pe tine.

    • cristina este corecta, dar mai ales foarte selectiva.vorbeste cu nonsalanta de cinste si corectitudine, fara a avea curajul unui dialog deschis,civilizat cu cineva care nu e de aceeiasi parere cu ea. Cris draga,nu te amagi,nu vreau sa-mi publici posturile . sunt sigur ,stiu ca nu esti capabila sa fii corecta nici cu tine.sunt multumit sa le citesti si sa incerci a te preta la hacuieli si alte chestii(in limbajul tau)care te onoreaza.

      • Draga Gheorghita. Ce trebuie tu sa faci in primul si-n primul rand, mai inainte de orice altceva, chiar si mai inainte de a te spala pe dinti sau a te delecta cu porn-ul de dimineata, este sa incerci sa ajungi la un nivel acceptabil de vorbire a limbii romane. Nu are nimeni pretentii absurde, doamne fereste, nu-ti cere nimeni sa vorbesti limba ta la un nivel cult, cum ar fi cel al absolventului de scoala generala, departe de mine gandul asta… pur si simplu, un nivel ACCEPTABIL. In caz contrar, obisnuieste-te cu gandul ca oamenii se vor tavali pe jos de ras de la prima jumatate a frazei, atunci cand deschizi gura.

        Si altceva interesant: daca nu vrei sa-ti raspund, si-ti este groaznic de teama de raspunsul meu, de ce mai comentezi? Nu ti se pare ca esti la fel ca caraghios si trist ca iepurasul cu tigaia? :) Nu ar fi mai simplu sa tragi aer in piept si sa-ti reprimi sentimentele astea, pe care oricum nimeni nu da doi bani? Asa, lasandu-le libere, atat tu, cat si Amy si cine o mai fi, dati foarte mult impresia de gradina zoologica, unde ingrijitorul a uitat sa mai hraneasca bietele animalute de luni bune…

        • draguta fata si distinsa(mai repede destinsa)oare de ce m-am asteptat ca sa intelegi jocurile de de cuvinte,ironia,
          si sa nu incerci ca sa plutesti la suprafata ? de la primele cuvinte ti-am spus ca voi incerca sa-ti vorbesc
          pentru nivelul la care pricepi. nu am reusit. cit despre gramatica…e bine sa incepi a face dintre si tastatura
          zapacita si o constructie a frazei aiurita.eu…deocamdata,nu pot sa cer mai mult de la
          masina la care scriu dimineata(pe furis)de la tine,da,pot
          cere o constructie a frazei adecvata caci doar esti
          o mare scriitoare.iti recomand sa citesti articolul Simonei
          Tache referitor la postaci.da…si as mai putea cere un pic de logica,un dram de ironie fina,rafinata un semn cit de mic
          ca stapinesti arta conversatiei.stiu asta e mult prea mult dar poti incerca.vei ramine uimita de rezultat.

          • Gheorghita, data viitoare cand mergi la magazinul de computere si accesorii, intreaba-i, te rog, dar te rog eu mult, daca pot face in asa fel incat sa-ti dea o tastatura care nu pune virgula intre subiect si predicat ;)

        • Cristinel eu nu am avut pretentia niciodata ca sunt un as in gramatici,ba iti dau dreptate.chiar ma onoreaza
          faptul ca sunt capabil sa-mi recunosc lacunele sau neglijenta.mai sunt si alti factori ,motive ,pe care tu
          scriitoarea,absolventa in filozofie,editoare de marca sau ma rog,marcata,e obligatoriu sa le intuiesti.acuma,daca eu mi-am recunoscut neputinta si golurile, poti incerca si tu sa intelegi esenta zicerilor,adecacam ce vrea omul sa spuna,sa te rezumi doar la subiect(ignorind predicatu’).
          imagineaza-ti cum ca eu sunt doar un strungar caruia tu ,
          scriitoarea-i raspunzi.si pentru ca te consideri telighenta
          stii sa porti un dialog cu orice tip de cetitoriu.

          • Draga Gheorghita, uite, din uriasa mea marinimie, te-am lasat sa ai o duminica minunata, consolat cu ideea ca ai avut ultima replica, ca “mi-ai aratat tu mine”, ca m-ai dat pe spate cu argumentele (ha!) tale. Mna, de fapt nu-i asa, te-am mintit: nu ti-am raspuns nu din marinimie, ci fiindca am fost ocupata sa mai termin o carte (stiu, iti vine sa rupi un scaun, o masa…).

            Da, e admirabil ca ai incetat sa mai arunci vina pe malefica (go check Dex!) ta tastatura si, intr-un exces de luciditate, ai recunoscut ca esti agramat. E un pas inainte, desigur. Hai sa-ti zic acum unde e buba. Buba apare atunci cand tu, un agramat asumat, vii si incepi sa-i dai sfaturi unui scriitor despre cum ar trebui sa-si faca meseria. Intelegi tu? Daca esti un individ care habar n-are cat fac 2+2, e din cale-afara de ridicol si de scarbos sa vii si sa-i tii predici matematicianului, legat de teoriile sale megacomplicate la care a muncit ani intregi. Cand nu esti in stare sa-ti vorbesti propria limba, e logic ca, atunci cand te bagi in discutii despre literatura, singura reactie pe care o starnesti sa fie un hohot de ras. Tine si de bun simt sa nu te bagi in discutii care te depasesc. Tot asa cum mugitoarea prima, simpatica Amy, avea toate motivele sa-si tina pentru ea prejudecatile legate de cartile pe care nu le-a citit.

            Zici ca ar trebui sa-ti vorbesc ca unui strungar. Dar eu chiar vorbesc cu strungari, pentru ca e un exercitiu benefic pentru mine, ca scriitor. Dar cu strungari vorbesc despre silicoanele Biancai Dragusanu, despre deosebirea dintre berea Ursus si Silva, despre ultima infrangere a Stelei. In momentul in care strungarul ar avea tupeul sa vina si sa-mi dea lectii despre cum ar trebui eu sa-mi fac meseria… well, cum s-o spun mai frumos – sa zicem ca ar fi indicat pentru el sa-si fi facut inainte o comanda pentru proteza dentara.

            Si hai sa te mai intreb ceva, draga Gheorghita. Am inteles, carti nu citesti. E normal. Nici eu, daca m-as fi nascut ca reprezentanta a speciei din care faci tu parte, n-as citi carti. In situatia ta, cartile pot sa-ti faca foarte mult rau. Dar ce as vrea eu sa stiu este daca ai citit macar articolul sub care ai decis sa te dai cu capul de pereti. Eu inteleg ca te fascinez, ca om, ca scriitor, si ca ai nenumarate obsesii legate de mine, dar de ce simti nevoia sa le etalezi aici? Nu crezi ca, din respect pentru revista careia ii comentezi toate nebuniile astea, ar trebui sa faci macar o referire la ARTICOL?

            Asa, si ca sa inchei :)) Iti inteleg pornirea de a te comporta ca o maimutica previzibila si simpatica, dar tie chiar ti se pare ca “Cristinel” suna la fel de bine ca “Gheorghita”? :P Ce vreau eu sa spun este ca unora ne iese, atata tot :)

            Hai, saptamana frumoasa.

  14. Imi imaginez chipul acestei Amy si tot ce vad este mascota (spus politicos) pe care M i-a daruit-o tipei aceleia…
    Voi acestia din grupul “care au citit-o pe Nemerovschi, dar nu o plac”, ce sunteti voi? Un fel de Suparatii anonimi cu un slogan gen “rasarim de pe spinarea celorlalti”? Tine cont de ce iti spun acum: sunteti doar un surplus :)

    • Vlad, da, da, foarte buna comparatia cu mascota aceea :))) Mie, Amy (si felul in care am adus-o la disperare aici) imi aminteste de mingiutele alea strident colorate, din hartie creponata si umplute cu rumegus, prinse cu elastic; le dadeai un bobarnac si veneau inapoi, iar le dadeai un bobarnac, iar veneau inapoi…

      Dar chiar isi fac grupuri pe Facebook, sunt teribil de cute, saracii :) A existat intr-o vreme un grup, ceva gen “Bunii crestini romani loviti de Cristina Nemerovschi”, in care fiecare, dupa ce era admis, iesea in fata si se confesa ca la Alcoolici Anonimi:

      “Buna tuturor! Numele meu este Delia si cea mai traumatizanta experienta din viata mea a fost atunci cand Cristina Nemerovschi mi-a spus ca-s proasta. Asta dupa ce i-am comentat ca nu exista in toata istoria literaturii, de la inceput pana-n prezent, o alta carte in care sa fie expresii obscene sau sex. De atunci, sufar de o depresie constanta…”
      Corul: “Buna, Delia! Bine ai venit la Bunii crestini romani loviti de Cristina Nemerovschi!”
      “Salut! Numele meu este Marius si am suferit enorm dupa ce Cristina Nemerovschi mi-a dat block pe Facebook. Spusesem doar ca mama ei este vrajitoare, o informatie verificata, pe care o stiu de la Gicu. Gicu e un tip de incredere, mi-a schimbat cauciucurile la masina. Dupa ce mi-a dat block, am dubii ca viata mea mai merita traita….”
      Corul: “Buna, Marius!”
      “Buna ziua! Numele meu este Andreea si am incercat sa ma sinucid dupa ce am citit un capitol din romanul Sange satanic, de Cristina Nemerovschi, in care era vorba despre o blonda care imi semana mult.”
      Corul: “Buna, Andreea!”

      Mda, amuzanta viata de scriitor in Romania :P

  15. Fiinta mea draga, nu mai incerca atat sa scoti camasa, chiar n-ai pe unde :) Te-am prins cu minciunica aia asa gogonata, te-am prins. A vazut tot omul cum ai inghitit rusinica? A vazut. E cazul sa te resemnezi. Cartea mea NU EXISTA in format electronic. Punct. De unde concluzia, oricum evidenta de la primul tau rand: nu m-ai citit. Lasa minciunele, creste nasucul, e pacat. Hai, te las, sa faci coltunasi deliciosi. Si sa mergi tu peste 20 la ani la Obor, sa verifici la ce pret au bagat cartile mele:P

  16. cristina nu stiu ce ai de impartit cu amy dar sa stii ca a circulat pentru o vreme o versiune pdf scanata (sau fotografiata) a cartii tale.

    • O fi circulat, Mihai, o fi circulat, nu zic nu, dar numai in imaginatia unora. In realitate… nu prea :)

      • hai las-o mai moale ca eu chiar te respect si admir si nu sunt nicidecum de acord cu ce zic aia doi dar dupa ce ai postat linku pe fb m-am simtit obligat sa-ti spun ca a fost un pdf home made de cineva cu cartea si pus pe internet. acum nu mai e, probabil din cauza copurightului. unii mai fac si dastea. o crezi sau nu, e treaba ta dar nu as avea motive sa te mint.

        • Mihai, chiar si daca prin absurd sa zicem ca a circulat (eu stiu foarte bine ce a circulat si ce nu, Pervertirea in niciun caz, ci doar o zecime – maxim! – de Sange satanic scanat), ce legatura are o piraterie cu un eBook?!! :) EBook-ul ori exista, ori nu exista, nu se poate cale de mijloc. Iar Pervertirea ca eBook pur si simplu NU exista. Va exista in momentul in care editura va decide ca e cazul sa existe si va incepe demersul pentru adaptarea cartii pentru varianta electronica. Cum-necum, tanti a papat gogosica cu mare pofta. Mai ales ca ne-a mai dat si link-ul (cu teaser-ul uploadat de editura! :D), sa o vada tot poporul cum minte. Stiam de la primul ei rand ca n-a citit nimic, am experienta cu din astia ;)

    • Iti place sa fii considerata o persoana controversata, se pare. Publicitatea, fie ea buna sau proasta e tot publicitate, nu?

      • Mike, daca te uiti cu atentie, o sa observi ca nu am niciun cuvant de spus in privinta acestor “controverse”. Nu sunt alegerea mea, fireste. E logic, de altfel: cui i-ar fi trecut prin minte ca la un articol atat de pasnic, de light, ba chiar frumos, cum e cel de mai sus, se va latra asa de isteric, ba chiar pe mai multe voci? :)

        Altfel, sper ca ai folosit si tu, ca si mine, termenul de “controversa” in mod ironic. Fireste ca astea de mai sus NU sunt controverse. Controversele apar cand avem doua tabere, si ambele sunt apte de a sustine o idee. Cand un artist isi vede de treaba, mergand tot mai sus, impreuna cu toti fanii lui, iar trei nefericiti il latra de pe marginea drumului… desigur, NU e o controversa. E doar latrat.

  17. de fapt esti jalnica.singurul lucru la care te pricepi bine
    sunt scoaterile din context ,interpretarile si sa terfelesti ca la usa cortului.tzatza in toata legea.cu pretentii asa cum sade bine unei tate .nu ai inteles nimic din ce am spus.nu poti. ideea, subiectul era NARCISISMUL tau si faptul ca nu esti in stare sa porti un dialog.e grea arta conversatiei.infantila esti.de ce zici ca ma leg de tine ca scriitoare ?pentru ca-ti place minciuna? m-am legat de tarele caracterului tau.demonstrate de citeva ori.ca scriitoare poti avea fanii si cumparatorii tai.de fapt ai exact pozitia pe care o meriti.caracterul l-ai demonstrat asa ca nu e cazul sa mai vorbim.am aflat ce doream.nu e cazul sa mai continuam deocamdata.si nu,nu vei reusi sa ma enervezi.cind mi-am inceput comentariile stiam la ce ma pot astepta.pa…tu:))

    • Draga Gheorghita. Ca imi comentezi stilul de-a scrie fara sa-mi fi citit cartile sau ca imi comentezi felul in care imi gestionez relatiile cu cititorii mei sau cu latratorii mei dragi, fara sa ai habar despre el, e FIX acelasi lucru – tu, un agramat, asa cum ai recunoscut cu greu intr-un final (nu ca n-ar fi fost evident pentru oricine…), vii si imi dai lectii despre cum ar trebui sa-mi fac meseria. Fiindca, desigur, tu n-ai de unde sa stii, dar si discutiile pe care le port pe internet fac parte tot din indatoririle scriitorului. Oricum ai scalda-o tu, si oricata blana ti s-ar ridica pe spinare, in timp ce ma stropesti cu bale furioase, asta e buba. Tu esti un agramat trist si n-ai nicio treaba, absolut nicio treaba, sa te bagi in discutii despre literatura. Nici macar in discutii colaterale literaturii :) Daca ai fi rugat de la inceput pe altcineva sa-ti redacteze comentariile, sa le scrie corect gramatical… ehei, alta ar fi fost situatia.
      O sa-ti repet si de 30 de ori, daca insisti: esti un agramat si un individ gata sa explodeze de prejudecati. Atunci cand unul ca tine ii da sfaturi unui scriitor despre cum ar trebui sa se comporte, pretinzand (oh, the horror…) ca stii tu care e portretul IDEAL al scriitorului, in care noi toti ar trebui sa ne incadram, singura reactie la cel care te citeste e sa dea fuga si sa-si cumpere niste hartie igienica. Multa hartie igienica.

      • Iar tupeul tau, asta e ceva cu adevarat remarcabil. Ceva care depaseste granitele normalului, chiar si pentru cei din specia ta. Pai bine, mai Gheorghita, tu ma latri pe mine nemultumit ca nu te iau in serios? :))) Adica e datoria mea sa te iau in serios?! Ia spune-mi tu, Gheorghita, dar serios acuma… de ce ar trebui eu sa-ti raspund tie serios, in loc sa fac misto de retardismele pe care le livrezi? Ce anume mai exact din discursul tau ar fi trebuit sa fie luat in serios si sa provoace un raspuns asa cum vrei tu, din partea mea?

        • Si, uite, ca sa nu zici ca ti-am ocupat prea mult timp si din cauza mea te-ai pravalit de pe schele, o ultima tragere de codita: daca nu-ti plac “interpretarile” si “scoaterile din context”, trebuia sa te abtii inainte de-a interactiona cu reprezentantul unei specii care gandeste. In a ta, e firesc, lucrurile sunt mult mai calme, mai clare… Nu inteleg de ce ai plecat de acolo. O sa te intorci sifonat si jupuit. Or sa rada de tine :)

      • Gheorghita Schelagiul :)

        Radem noi, dar nu-i chiar de ras. E trist ca oamenii de genul asta au acces la o tastatura si isi imagineaza ca asta poate inlocui cu succes bunul simt si un minim de cultura.

  18. Interesant dialogul dintre Cristina si public, dar din cate pot sa-mi dau seama, autoarea s-a prins undeva intre consolarea ca nu este citita de catre comentatori (si astfel spera ea ca parerea lor este invalida) si insulte menite sa-l faca pe comentator sa se potoleasca (?).
    Am observat ca sunt doua tabere, cel putin in viziunea Cristine, cea pro, “cititorii”, fanii, adoratorii care, din intamplare sunt si cei mai inteligenti si deschisi oameni din lume (repet, in viziunea Cristine) si cea contra, oameni care nu o plac din diverse motive.
    Nu are rost sa ma leg de minioni, pardon, admiratori. Acestia nu sunt nici pe departe la fel de nuantati ca… hmm, sa le zicem hateri, caci asa i-a numati insasi Cristina.
    Dar hater e mult spus pentru ca nu toti cei care nu o plac pe scriitoare sunt cu adevarat hateri. Sigur, unii sunt extrem de socati de subiectele nu chiar atat de socante ale cartilor Nemerovschi. E clar ca acestia nu sunt constienti de faptul ca asemenea carti cu asemenea subiecte exista de cand lumea. Lor nu ma adresez.
    Haterii despre care doresc sa discut sunt cei care au citit-o pe Cristina si nu sunt impresionati, ba chiar sunt amuzati de continutul (in cuvintele lor) penibil ale cartilor si cei care, indiferent daca au citit sau nu vreuna din cartile autoarei, comenteaza atitudinea ei pe retelele de socializare, bloguri, diverse siteuri, etc.
    Ceea ce trebuie sa inteleaga Cristina este ca:
    1. Cei care te citesc dar nu te plac au tot dreptul sa o faca. Asta nu inseamna ca sunt oameni prosti, ci pur si simplu nu sunt de acord cu tine. Se poate si asa si sunt sigura ca acesti oameni ar fi deschisi la un dialog onest si civilizat in care fiecare parte isi argumenteaza parerea si se poate ajunge la un punct comun sau nu. Eu una sunt de parere ca este nevoie de acest dialog doar pentru a-l inlocui pe cel actual, anume: cititor – nu imi plac cartile lui Nemerovschi; Cristina – esti prost. Sigur, unii citori s-au exprimat ireverntios, dar in loc sa-i ignore, asa cum se cade, Cristina nu s-a lasat mai prejos si a atacat cu un raspuns inca si mai josnic. Parerea mea este ca oamenii care ataca cu insulte si injurii ar trebui ignorati si in niciun caz ridicati pe un piedestal, chiar si cel al ironiei. Prostul isi doreste atentie iar tu i-o dai chiar si atunci cand iti iei din timp sa-l jignesti sau sa faci o lista intreaga cu baliverne spuse de prosti pentru a face misto de ei. Daca as fi in locul tau as ignora gurile rele. Punct.
    2. Cei care nu te citesc dar sunt bulversati de atitudinea ta pe internet (mai exact comentariile lasate categoriei mentionata mai sus) au tot dreptul sa isi exprime parerea. Pana la urma esti o persoana publica si asemenea Biancai Dragusanu (pe care ai adus-o in discutie intr-o comentariu mai vechi) oamenii te judeca pentru ca asta este ceea ce tu ti-ai dorit. Vezi tu, fiind in vizorul publicului, atitudinea ta spune multe despre tine ca om, mai multe chiar decat ceea ce scrii. Tu incerci sa dai cu cartea inainte, sa strigi in gura mare ca ea conteaza, dar incet incet tu te pui inaintea cartii prin atitudinea ta. Sa fiu sincera Cristina, eu am auzit prima data de tine printr-un link primit de la un prieten catre un articol in care ironizai, folosind un limbaj extrem de vulgar, haterii. Abia apoi am vazut ca tu esti scriitoarea, prolifica chiar, a uneor carti pe care le-as fi citit in alte circumstante. Dar apoi m-am gandit… hmm, sa dau bani pe aceste carti? Are rost sa citesc ceva scris de o persoana care se exprima in asa hal si isi pierde timpul cu toti ratati incercand sa-si salveze imaginea. ARE ROST SA CITESC CARTILE UNEI INCREZUTE?

    In cele din urma, tot acel prieten mi-a imprumutat o carte de-a ta, el cumparand-o doar pentru a se amuza. Eu am citit-o cu an open mind, incercand sa-mi scot din cap imaginea unei scriitoare prinsa intr-un cerc vicios – incearca sa-si spele imaginea folosind cuvinte care nu fac decat sa-i strice si mai mult imaginea.(cea mai previzibila miscare a scriitoarei, daca va alege sa-mi raspunda comentariului – printr-o replica lipsita de insulte, sper – ar fi sa-mi spuna ca ei nu ii pasa de ce spun gurile rele. dar acest lucru nu poate fi adevarat, altfel de ce si-ar pierde atata timp adresandu-se acestor guri rele? chiar si cel mai mic reply sau cea mai amuzanta lista de “perle de la retardati” este un semn ca de fapt ii pasa dar spera sa asunda acest lucru prin o presupusa ironizare a haterilor)

    Ce parere mi-a facut cartea este irelevanta discutiei. A reusit ea sa-mi schimbe parerea pe care mi-am facut-o dupa ce ti-am citit blogul? Acest aspect nu conteaza pentru ca distrage de la subiectul comentariului meu deja prea lung.
    My point – Oamenii te judeca dupa ceea ce produci dar si dupa cum te comporti.

    Ai nevoie de dovezi? Iata cum pana si un articol pasnic si frumos, porneste astfel de discutii. Sigur, te poti consola cu faptul ca oamenii sunt prosti si ca haterii te urmaresc peste tot, dar chiar si asa, iti poti asuma o parte din vina? Tu ti-ai dorit aceasta atentie, tu ti-ai creat aceasta imagine pe internet. Ai fi putut alege sa lasi cartile sa vorbeasca un numele tau si ignori orice comentariu negativ. In schimb tu ai “pus botu” la ce au spus altii si ai atras si mai multi hateri.

    In incheiere doresc sa adaug ca nu vreau sa iau parte la aceste discutii, nu imi exprim nicio parere despre Cristina Nemerovschi, indiferent ce concluzie trage ea din comentariul meu (e o mare posibilitate sa se simta atacata doar prin simplul motiv ca nu sunt un admirator de-al ei – lucru pe care l-am observat pe mai multe siteuri). Eu doar stau pe bara si analizez, iar acest comment este doar o analiza la rece a ceea ce am observat.
    Totodata, indiferent ce raspuns primesc la acest comment, nu voi mai reveni la aceasta pagina sa-l citesc.

    Scriitorii din Romania si situatia tragica in care se afla USR la ora actuala constituie subiectele unui studiu de caz pe care il fac pentru master (sociologie) – cu cateva pagini dedicate in intregime operei lui Nemerovschi.

    • Amy, dar nu prea inteleg care e rostul sa revii si sa comentezi cu alt nick ;) cliseele verbale si mentale nu se schimba, odata cu nick-ul, deci e cam inutil demersul.
      ps. Nu, nici pe blogul meu, nici acolo nu te ajuta jonglatul cu nick-uri, care mai de care mai inventive.

      Acum, sper ca ai totusi bunul simt sa nu pornesti cu ideea ca eu chiar as avea timp (!) sa-ti citesc compunerea de mai sus. Dar o poti trimite unei edituri, poate o publica. Te-am pupacit si sper sa ai parte numai de lucruri frumoase; insa, ai grija, obsesiile pot sa dauneze, mai ales cand persoana vizata de ele nu-ti raspunde la sentimente :)

      • Tina (sau Amy): “isi pierde timpul cu toti ratati” – alta agramata :)

        Cat de patetic sa scrii tot cearsaful ala ca sa-i explici Cristinei de ce n-ai citi-o. Pai nu mai bine n-o citesti si punct? De ce simti nevoia sa-ti sprijini cu un cearsaf intreg optiunea de-a n-o citi? Stii de ce o faci? Pentru ca oricum o s-o citesti la un moment dat. Pentru ca nu te poti abtine si mori de curiozitate.

        Si iar nu pot sa pricep de ce crezi ca ar interesa pe vreun om intreg la cap ce crezi tu despre atitudinea Cristinei. Tu, un om care nu i-a citit cartile, un om pe care nu-l recomanda absolut nimic. Habar n-avem cine esti si nici nu vrem sa stim mai multe, fiindca e neinteresant. Frate, ce mancatori de timp incredibili…

  19. Tina/Amy, am dat share, s-a ras mult. Uite ce m-a intrebat lumea: ai scris compunerea intr-un word inainte si i-ai dat copy paste aici, sau cum? :)

    • Tina/Amy, mi se sopteste din public (da, Public, public real, nu doi pierduti in spatiu pe aici, adica tu si Gheorghita) ca ai emis urmatoarea ineptie: “cititor – nu imi plac cartile lui Nemerovschi; Cristina – esti prost.”

      Ar fi fost o afirmatie adevarata, daca nu i-ai fi omis exact partea relevanta – uite mai jos cum era de fapt:

      “cititor – nu imi plac cartile lui Nemerovschi, NU LE-AM CITIT; Cristina – esti prost (fiindca orice om care da verdict unei carti pe care n-a citit-o e un prost, dar explicatia asta pur si simplu nu e cazul sa fie repetata de fiecare data. oamenii stiu ca ea se subintelege).”

      ASTA ^^, draga Amy, e rationamentul corect. Tu, de altfel, mai sus, l-ai exemplificat cu brio, ilustrandu-l atat de bine de parca te-as fi platit ca sa-mi servesti drept cobai ;)

  20. Tina (Amy): “Interesant dialogul dintre Cristina si public”. – Serios? Da de ce crezi ca tu si Gheorghe sunteti “publicul”? De unde aroganta asta de-a vorbi in numele unei comunitati cand tu nici macar nu citesti?!

    “insulte menite sa-l faca pe comentator sa se potoleasca (?).” – eu nu cred ca vrea sa-l potoleasca, nici pe departe.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *