WXYZ…

S-a terminat alfabetul!

Şi inspiraţia…

Aşadar, cele de mai jos sunt dintr-o carte, deşi pare că s-au întâmplat în realitate.

*

― Să discutăm, îi propun.

― Despre ce? Mai are vreun rost?

― Despre editură şi cărţi…

― Prostii!

― Ieri ai zis să discutăm azi.

― M-am răzgândit. Am făcut ce trebuia să fac. Şi gata!

― Cum adică?

― Am eliminat un autor neserios, stresant şi arogant.

― Aşa, şi?

― Şi nimic. Unul mai puţin.

― Loren, e aberant!

― Aberant?! Nuuu, aberant e că mi-a trimis manuscrisul fără diacritice…

― Doar n-o fi fost primul în douăzeci şi ceva de ani.

― Nu. N-a fost. Dar a fost primul care mi-a spus că diacriticele nu sunt treaba autorului, ci a editurii.

Tac. Nu comentez.

― Nu zici nimic? Ce, tu n-ai păţit din astea?

― Chiar aşa, nu. Pe aproape.

― Aha! Pe aproape. Şi nu numai că mi-a zis că sunt treaba mea, dar s-a răstit la mine că limba română are prea multe piedici pentru cei care vor să comunice repede şi eficient. Auzi, eficient?!

― Şi?

― Şi după ce am pus diacritice, am tehnoredactat cartea şi i-am printat-o.

― Normal. Pentru corectură.

― N-a primit-o. Pentru că nu-i plăcea fontul.

― Bine, dar nu era fontul oficial al editurii?

― Exact asta am răspuns şi eu. A zis că nu-l interesează, că lui nu-i place, că literele sunt prea strâmbe şi să-l schimb.

― Şi nu i-ai dat cu foile în cap? întreb simţind puţină solidaritate pentru bietul coleg.

― Nu, aveam contract. Cu clauze… cu tot felul se clauze.

― Nu puteai să-l reziliezi?

― Nu. Şi nici nu merita. Pierdeam alte lucrări. Era vorba de bani şi am înghiţit în sec. Am refăcut cu alt font.

― Alt print?

― Alte printuri, da. Mi-a adus cartea corectată după o săptămână. Toată. Plină. Cu fraze schimbate, tăiate… Modificări uriaşe de stil. Şi de conţinut. Am simţit că înnebunesc. Şi mi-a zis că vrea încă un print corectat a doua zi.

― Te-ai enervat, bineînţeles…

― Nu. Da. Dar nu am reacţionat pe loc. Am zâmbit strâmb şi am plecat. Abia când m-am uitat atent pe foi am văzut drama. Făcuse corecturile cu un creion negru. Nici nu se observau. Evident că îl rugasem să le facă în pix roşu sau măcar albastru. L-am sunat şi i-am zis. M-a luat la băşcălie. Ce mare lucru, să-mi pun şi eu nişte ochelari să văd mai bine…

Se lasă liniştea. Stamatiu îşi prinde capul în mâini şi oftează.

― Apoi a început circul cu coperta. Şapte variante. Şi nici la ultima nu a fost chiar mulţumit. În general era un tip nemulţumit şi cârcotaş. Totul îi puţea…

― Şi atât?

― Nu-ţi ajunge? După douăzeci şi trei de ani…

Pauză.

― Dar nu, n-a fost tot. A urmat circul cu lansarea. Ziua. Ora. Locul. Invitaţii. Presa. Tot aşa… Parcă nu tu ai păţit la fel!

― Mă rog, oarecum…

― Munteanu, faci pe nebunul! Toţi editorii cu autori români păţesc la fel.

― Nu chiar. Sunt şi autori minunaţi.

― Pe naiba. Poate. Puţini. Ăia care nu sunt celebrităţi de teve. Cu fiţe de mari comentatori… sau care nu au emisiuni cu rating… Ce-mi place acest cuvânt!

Nu ştiu ce să zic. Nu omori un om pentru că e nesuferit. Dar nu gândesc cu voce tare.

― Ţi-a ajuns conversaţia? Mulţumit?

― Păi, nu ştiu… nu cred că ai avut un mobil… motiv, adică… nu ştiu ce să zic. O să văd ce zice poliţia.

― Bine. Atunci du-te şi lasă-mă. Vreau să stau în linişte. Pleacă.

(Fragment din 3+1, volum de povestiri. Fără alte comentarii.)

Despre Bogdan HRIB

Bogdan HRIB a scris 17 articole în Revista de suspans.

Bogdan Hrib (1966) este jurnalist şi editor. A publicat fotoreportaje şi anchete la începutul anilor 90, apoi în 1993 a fondat Editura Tritonic. A ţinut prelegeri despre fotojurnalism şi despre editarea de carte. În prezent este consilier editorial la Revista Flacăra. Este autorul a patru romane avându-l ca protagonist pe Stelian Munteanu, un fost jurnalist forţat să se adapteze unor situaţii noi. Acestea sunt: "Filiera grecească", "Blestemul manuscrisului", scris în colaborare cu Răzvan Dolea, "Somalia, mon amour", scris în colaborare cu Sofia Matei şi "Ucideţi generalul". În 2012 publică un nou roman, "Ultima fotografie", independent de seria Stelian Munteanu, la Editura Cartea Românească.

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *