Anamaria Ionescu: „Un scriitor trebuie să țină ochii deschiși și să privească cu atenție în jur”

Anamaria Ionescu1

Anamaria Ionescu este realizator la Radio Romania Antena Satelor și scriitoare de mystery&thriller, autoare a volumelor: „Camera obscură” (2009/2015), „Pe cine nu lași să moară…” (2013), „Nume de cod: Arkon” (2014) și „Zodiac” (2016). Este și una dintre principalele colaboratoare ale Revistei de suspans, în special în ceea ce privește recenziile de carte și de film, fără a omite însă interviurile cu autorii și cronicile evenimentelor de gen.

 

 

 

 

Ai publicat două volume de povestiri și două romane. În care dintre cele două instanțe te regăsești ca scriitoare?

Se spune că noi, autorii, picurăm câte un pic din noi în fiecare carte pe care o scriem. Și cam așa e. În fiecare text al meu este un fragment din realitate –  a mea sau a cunoscuților.  O figură, o replică, o istorioară spusă la un pahar de vorbă… Dacă vreodată ieșim la o cafea, ai grijă ce-mi povestești (hehe!)

Dar în calitate de cititor, ce preferi: proza scurtă sau romanul?

Nu contează, atăta vreme cât story-ul e bun. Există istorii pentru sute de pagini și pățanii care încap într-o știre. Totul e să alegi dimensiunea potrivită pentru fiecare poveste.

Întotdeauna mystery&thriller?

Nu. De ce aș vrea să mă limitez? În plus, eu nu cred in delimitarea strictă a genurilor literare. O carte ar putea fi, în acelaș timp, crime, poveste de dragoste și, știu și eu? – roman psihologic. Se pare că specialiștii unei universități americane studiază „Baltagul” lui Sadoveanu ca fiind un crime. Și chiar este: o femeie merge pe urmele soțului ei, face cercetări ca să afle cine i-a făcut felul și îl răzbună. Nu e (și) roman polițist?

Noirul scandinavic sau clasicul „whodunit” britanic?

Amândouă. Și încă ceva în plus. De curând l-am descoperit pe Dror Mishani – autor de crime israelian. Irlandezii încearcă să repete magia fenomenului nordic noire. Și, pentru că tot m-ai provocat, poate că ar trebui să vorbim un pic de crime-ul românesc. Acum citesc „Șase păpuși Matrioșka” de Silvia Chindea, un adevărat CSI a la roumaine. Lucian Dragoș Bogdan are două romane polițiste foarte bune, „Pânza de Păianjen” și „Vânătorii de capete”. Iar Petru Berteanu a adus o „rețetă” foarte interesantă în cartea sa, „Cumsecade…”. Și astea sunt câteva exemple care mi-au venit în minte fiindcă le-am citit de curând.

Nume-de-cod-ArkonÎn toamnă urmează să publici al treilea volum din seria „Sergiu Manta”. Ce ne poți dezvălui despre aventurile care îl așteaptă pe personajul principal?

Sper să fie în toamnă. Problema lui Sergiu este – și în continuare se va adânci – conflictul dintre principiile lui morale foarte ferme și compromisurile pe care trebuie să le facă din cauza „jobului”” de asasin. Și lipsa unui trai liniștit „îmbogățit” de pasiunile lui: muzica și motoarele. Nici faptul că trebuie să stea departe de fiul lui nu ajută. În plus, el și partenerul lui Dragoș vor deveni, fără voia lor, pioni pe tabla de șah a unor interese contrarii. Și gata! Nu mai zic nimic. Citiți cărțile pe măsură ce vor apărea.

Întrebare trimisă de Teodora Matei: Te-ai gândit vreodată să-l reabilitezi pe Sergiu Manta, să-i dai șansa de a se întoarce lângă ai lui?

N-aș prea vrea să dezvălui nimic din devenirea viitoare a lui Sergiu. Vreau să las cititorii să-i descopere căile vieții. Pot doar să spun că sunt uimită cum un personaj relativ secundar și minimal ca apriție, cum e soția lui Sergiu, poate strânge atâția fani (mai ales fane).

Ca scriitoare, ți-a fost greu să intri în pielea unui personaj masculin? Și încă unul care, dacă l-am întâlni în carne și oase, ne-ar lăsa o impresie foarte puternică.

ZodiacNu. Pentru că nu am intrat în pielea lui, ci l-am observat. Să mă explic. Am spus mai devreme că ficțiunea mea are un sâmbure de adevăr. În cazul lui Sergiu am „împrumutat” aspectul, atitudinea și câteva replici de la un om foarte apropiat. Sunt o norocoasă, din acest punct de vedere. Cei dragi – prieteni și familie – mă sprijină constant și necondiționat. Iar cei care au recunoscut în scrierile mele câte ceva din ei nu s-au supărat niciodată. Din contră. Omul despre care vorbesc nu este numai sursă de inspirație, ci și unul dintre cei mai duri, dar și corecți critici ai mei. Mai mult decât atât, mâna și ghidonul motorului lui sunt pe coperta „Zodiacului”. Desigur, povestea în sine este ficțiune curată, Slavă Domnului.

Că tot am adus vorba despre oamenii „în carne și oase”, ce anume te inspiră în alegerea subiectelor despre care scrii?

Greu de spus. Orice. Oricine. Cred că depinde de ce descopăr și de starea în care sunt. Un scriitor trebuie să țină ochii deschiși și să privească cu atenție în jur. În orice moment poate găsi sâmburele unei povești.

Seria „Sergiu Manta” cum a luat naștere?

A fost răspunsul la provocarea adresată de scriitorul și editorul Bogdan Hrib. Și un pariu cu mine însămi că pot să scriu mystery and thriller. Contrar a ceea ce crede lumea, nu e deloc o treabă ușoară, deși e considerat un “gen minor”.

Sub ce dicton se înscrie, pentru tine, scrisul? Inspirație, transpirație…

… și noroc. Nimic nu are cum să iasă fără un pic de noroc.

Anamaria Ionescu2Ești o participantă activă la majoritatea evenimentelor cu specific mystery&thriller din România. Cum percepi evoluția scenei noastre literare pe acest segment?

Acest fenomen se naște încet. Așa cum spuneam și mai devreme, au apărut noi autori de crime talentați. Totul depinde de cititori, dacă vor vrea să ne acorde și nouă o șansă. Iar noi, autorii, trebuie să ieșim mai mult din cochilie. Nu e ușor pentru că majoritatea avem joburi și avem nevoie de timp pentru scris, dar întâlnirile cu cititorii, atât pe viu cât și în mediul on line, sunt esențiale. Altfel cum să afle oamenii că existăm și noi, printre puzderia de autori și cărți care apar?

Ce alte proiecte, în afară de al treilea volum din seria „Sergiu Manta” ai în pregătire?

Lucrez și la un alt proiect, un roman legat de revoluție și anii de după. Personajul principal este o fată, care pe parcursul romanului se maturizează și care are propria percepție asupra evenimentelor din 1989 și a traseului sinuos al tranziției. Este scris la persoana întâi. Deși va fi un roman de ficțiune, vreau să cred că mulți din generația mea își vor regăsi trăiri, sentimente și percepții în această carte.

Despre Cezarina Nicolae

Cezarina Nicolae a scris 44 articole în Revista de suspans.

Cezarina este autoare de proză fantastică (sub pseudonimul Cezarina Anghilac), prezentă în mai multe reviste online. Una dintre povestirile ei se regăsește în antologia Best of Mystery & Horror #1. A urmat cursurile celei de-a doua ediții a Atelierului de scriere creativă SF&F, iar din noiembrie 2015 are în grijă sumarul Revistei de suspans. De două ori pe lună moderează ateliere creative la Clubul Scriitoarelor și participă la cenaclul literar al Secției 14.

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *