Daniel Timariu: „Sunt programator de profesie, adică folosesc limbaje artificiale pentru a crea ceva nou, ceva inexistent în natură”

danieltimariu Pe Daniel Timariu l-am cunoscut personal luna trecută, la Romcon (Convenția națională a cluburilor și autorilor de science-fiction din România). Însă până atunci i-am urmărit cu interes activitatea literară. Știindu-l scriitor de literatură SF, am avut plăcuta surpriză să aflu că a publicat un roman polițist, astfel că (împreună cu Lucian Dragoș Bogdan) l-am invitat să ne răspundă la câteva întrebări.

Lucian Dragoș Bogdan: Ai apărut pe scena literară autohtonă în a doua jumătate a anului 2014, câștigând un concurs de schițe SF. După doi ani, ai deja două volume tipărite și numele tău nu mai e necunoscut. Cum ai resimțit această schimbare?

Sunt programator de profesie, adică folosesc limbaje artificiale pentru a crea ceva nou, ceva inexistent în natură. Abstracții, virtualități, de care am ajuns dependenți. Chiar acum când scriu se folosesc o mulțime de linii de cod, grupate mai frumos sau mai anarhic în metode și librării. Totuși, ca să ofer un răspuns comestibil, bine. Ieri a venit o verișoară din Germania special să primească un autograf de la mine, spunându-mi că mă citește cu uimire, încântare și pasiune. Sunt vorbele ei.

 

Cezarina Nicolae: Dar de la textul din sertar până la prima povestire publicată? Care a fost parcursul tău, cum ai început să scrii și ce te-a făcut să te orientezi spre ficțiunea speculativă?

fete_in_rosuÎntrebări și întrebări. Am început scriind poezie. Multă. În armată făceam plantoane, ceva pe aproape de nepovestit. Ca să-mi omor timpul (ce expresie superbă), scriam poezie. Zeci, sute. Habar nu am pe unde mai zac. Dar mai înainte de ele, am scris proză. Chiar și un roman în adolescență. Eram impresionat de Hemingway, credeam că nu există ceva mai perfect ca o povestire sau roman de marele E.H. He he, așa că am scris în consecință. Încă mai am povestirile și încă îmi plac! Romanul l-am pierdut. Și nici nu mai știu despre ce era (ba știu, dar țin secret). Dar și mai înainte de asta am scris poezie. Prin clasele primare masacram limba română (obicei păstrat până în prezent). Nu le mai am, dar încă îmi amintesc câteva versuri. Altfel, am urmat traseul clasic cu romane polițiste din colecția cu cheia, Cireșarii, julesverne (substantiv comun), SF. Însă, trebuie să recunosc, a existat un moment decisiv: când am citit „Regii nisipurilor” de George R. R. Martin. Încă îmi aduc aminte de acele clipe, de uluirea pe care am avut-o, de frisonul de groază și de încântare. Mda, ăla a fost.

 

Lucian Dragoș Bogdan: De ce ai ales să scrii sub pseudonim?

În viața de zi cu zi sunt un minuscul, un homunculus om de afaceri. Și m-am gândit la clienți. Serios, la ei m-am gândit. E vina lor. Așa că m-am măritat. Adică am luat numele soției mele pe post de pseudonim.

 

Cezarina Nicolae: În primăvara lui 2016 ai publicat aproape simultan (la o distanță de numai o săptămână) două volume: unul de povestiri SF („Amețeli postlumice”), celălalt de povestiri polițiste („Fete în roșu și alte povestiri polițiste”). O mișcare surprinzătoare, deși nu fără precedent în România, din partea unui scriitor de SF. Ce te-a atras în această direcție?

ameteli-postlumice-daniel-timariu

Bogdan Hrib, pe de o parte. Și colegii de la Helion pe de alta. Povestiri SF scriam deja și chiar publicam! Așadar, zic eu, nu e surprinzător că le-am strâns într-un volum. Cu cel polițist e altă treabă. În decembrie 2015, Lucian Dragoș Bogdan m-a sunat și, cu un aer misterios, asemănător unei conspirații de detronare a unui tiran de pe Marte, mi-a spus că ar fi bine să-mi ies din papuci, pardon, din zona de confort și să scriu o povestire polițistă, noir cu personajul București (da, chiar așa). Cum sunt un om ascultător, am trecut la treabă și am scris. Peste zile și zile, la FF 2016, mi-am luat căciula în mâini și m-am autoprezentat lui Bogdan Hrib, care mi-a spus sec „scrie și te public”. Am scris și m-a publicat. Așadar, răspunzând întrebării într-un format școlăresc: în această direcție m-au atras LDB și BH.

Cezarina Nicolae: SF sau polițist – de care dintre cele două volume (până acum) ale tale te simți mai apropiat?

Blondă sau brunetă? Nu se poate ambele? Întreb și eu…

 

Lucian Dragoș Bogdan: Cu textele cuprinse în volumul “Fete în roșu și alte povestiri polițiste” ai creat un univers aparte. Știu că inspectorul Danelescu nu se va opri aici. Ești dispus să ne dai câteva detalii despre ce va urma?

Danelescu ăsta e un individ tare fain. Îmi place de el. Așa că am de gând să-l plimb prin câteva romane și povestiri. Acum lucrez la un roman, care începe cu o crimă în Moșnița. Nu aveți de unde să știți, dar e o comună mare de lângă Timișoara. Acolo se vor petrece o serie de crime de neexplicat, de neînțeles. Așa că este chemat inspectorul Danelescu. Desigur, așa cum ați citit în povestiri, talentul lui este de a găsi făptașii, iar talentul altora este de a-l manevra și folosi pe el.

 

Cezarina Nicolae: Ce alte planuri literare ai pentru viitorul apropiat?

Ups, tocmai am dat detalii la punctul anterior. Așadar un roman mystery & thriller cu inspectorul Danelescu și un roman SF. Acum lucrez la cel SF, care va fi un space-opera, o aventură în spațiu, cu nave, cu extratereștrii, cu intrigi, cu politică, cu corporații lacome și altele asemenea. Sper să fie gata de lansare la FF 2017.

Despre Cezarina Nicolae

Cezarina Nicolae a scris 36 articole în Revista de suspans.

Cezarina este autoare de proză fantastică (sub pseudonimul Cezarina Anghilac), prezentă în mai multe reviste online. Una dintre povestirile ei se regăsește în antologia Best of Mystery & Horror #1. A urmat cursurile celei de-a doua ediții a Atelierului de scriere creativă SF&F, iar din noiembrie 2015 are în grijă sumarul Revistei de suspans. De două ori pe lună moderează ateliere creative la Clubul Scriitoarelor și participă la cenaclul literar al Secției 14.

Print Friendly

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *