Bogdan SUCEAVĂ: „Dacă fiecare Vincent ascunde un Cain?”

Bogdan Suceavă, născut la Curtea de Argeş, este matematician şi unul dintre autorii români contemporani cei mai interesanţi. Scriitorul locuieşte în Statele Unite ale Americii, unde predă matematica la California State University la Fullerton. Volumele sale de proză şi poezie au fost publicate, începând cu 2007, la cele mai importante edituri din ţară. Printre acestea se numără Venea din timpul diez, (roman, Polirom, 2004; 2010), Miruna, o poveste (Curtea Veche Publishing, 2007; 2008) Distanțe, demoni, aventuri (articole şi eseuri, Editura Tritonic, 2007); Noaptea când cineva a murit pentru tine (Polirom, 2010); Memorii din biblioteca ideală (eseuri, Polirom, 2013); Să auzi forma unei tobe (integrala prozei scurte, Millennium Books, 2013).
În întreaga sa creaţie se regăseşte însă şi un volum care face notă aparte, fiind unul science fiction: „Vincent nemuritorul”, roman apărut la Curtea Veche Publishing în 2008. Cartea ridică o întrebare foarte interesantă: cât de inseparabile sunt afectele omeneşti de trup? Daca s-ar gasi o cale ca intelectul uman să trăiască la nesfârşit, am fi pregătiţi să dăm piept cu eternitatea? Bogdan Suceavă ne-a răspuns la câteva întrebări despre problemele practice şi etice ale nemuririi.
Romanul „Vincent Nemuritorul” va apărea şi în format eBook, în toamna 2013, la Curtea Veche Publishing.

*

Revista de SUSPANS: Ce anume din experienţa ta personală te-a dus cu gândul la această ipostază a nemuririi intelectului?

Bogdan SUCEAVĂ: Punctul de plecare trebuie că a fost provocarea de a nu avea timp pentru toate proiectele pe care aș fi dorit să le completez. Faptul că nu am suficient timp să citesc atât cât aș dori, că nu am timp să vorbesc cu prietenii mei, că nu ajung să văd toate filmele sau piesele de teatru, că nu am apuc să călătoresc peste tot pe unde mi-aș dori să merg, că nu am atât de mult timp pentru matematică pe cât mi-aș dori. Și, mai cu seamă, pentru că nu am niciodată sentimentul că am petrecut suficient timp cu cei dragi. Resimt limitele timpului pe care-l am la dispoziție. De la aceste limite și până la imaginarea poveștii din Vincent nemuritorul  nu a mai fost decât un pas.

R.S.: În carte se ajunge la o dificultate socială, în care insuficienţi oameni vii trebuie să întreţină nenumărate module SAW. Asta ne aminteşte de problema reală a sistemului de pensii cu care se confruntă astăzi Europa. Există o soluţie?

B.S.: Ai dreptate să te gândești la analogia dintre sistemul de pensii din anumite locuri din lume azi și la situația care s-ar crea în această ipotetică lume viitoare. Nu am făcut altceva decât să prelungesc datele sociale din lumea vestică de azi către tărâmul vieții-de-după-viață. Dar ce înseamnă să găsim o soluție? Nu înseamnă oare să ne imaginăm că umanitatea va reuși să se perpetueze, cu modul ei de viață actual, la nesfârșit? Este oare credibilă o asemenea speranță? Sau ne aflăm aproape de un punct unde o perspectivă asupra finalului este posibilă?

R.S.: Dacă în precedentele tale scrieri identitatea românească era încă prezentă, în Vincent nemuritorul a dispărut orice referire la România. Ţi-ai găsit casa, locul, inspiraţia în Statele Unite ale Americii?

B.S.: După ce am încheiat munca la Vincent nemuritorul am scris un roman foarte românesc, Noaptea când cineva a murit pentru tine, unde e descrisă în detaliu revoluția română. Mai înainte de Vincent, am scris Miruna, o poveste, care e un roman foarte românesc. Cred că voi completa atât proiecte înrădăcinate în experiențele mele din lumea românească, cât și lucrări literare unde esențială e experiența mea nord-americană; au trecut 17 ani de când trăiesc și lucrez în Statele Unite și cred că ar fi imposibil ca o asemenea experiență să nu aibă un efect asupra literaturii pe care o scriu. Dacă mă întrebi unde mă simt acasă, da, în prezent casa mea e în California. Patria mea e California. Și nu e nici o contradicție în faptul că în această nouă patrie eu scriu mai departe literatură în limba română. Nu mă interesează să scriu într-un alt idiom. Cât despre tema din Vincent, mi-aș îngădui să adaug că există un substrat ortodox al întrebărilor legate de imortalitate; atunci când mi-a venit ideea de a scrie acest roman despre viitor citeam volumul al cincilea al Filocaliei, mai precis ediția ei nord-americană. Mi-ar fi greu să afirm că e un roman în întregime nord-american.

R.S.: Cei transferaţi pe  SAW nu mai resimt problema lipsei timpului – un modul poate rezista 800.000 de ani.  Pentru prima dată vedem alt unghi – există prea mult timp, iar cei din modul devin frustraţi. Crezi în teoria conform căreia, în realitate, timpul a devenit comprimat?

B.S.: Trecem prin astfel de experiențe în fiecare zi. Atunci când așteptăm, timpul ni se pare că se extinde; atunci când ne grăbim spre un termen-limită avem sentimentul că nu mai avem timp. Am încercat să redau această absență a variației trecerii timpului pentru personajele care sunt deja transferate pe modulele din viața de dincolo. Tema timpului e foarte prezentă în carte.

R.S.: În chip misterios, pe SAW se transferă şi afectele. Cei din SAW sunt frustraţi, geloşi, suferă de plictiseală şi ajung chiar la sinucidere, crime, furt. Sugerezi că răul este atât de intrinsec firii umane, încât nici intelecul esenţializat nu este lipsit de el?

B.S.: Aceasta e sugestia secretă a cărții. Nu mi-am dorit să sugerez un răspuns, ci doar să spun o poveste care să ridice un semn de întrebare. Dar dacă e așa? Dacă înclinația spre crimă e o componentă fundamentală a condiției umane. Dacă fiecare Vincent ascunde un Cain?

R.S.: Crezi că un asemenea transfer al intelectului ar putea fi posibil, peste ani şi ani? Există cercetări în acest sens, cercetări care ar putea schimba în asemenea fel existenţa umană?

B.S.: Sunt convins că cercetarea medicală ne rezervă surprize foartre mari pentru viitoarele decenii și nu aș exclude posibilitatea ca o parte din ceea ce pare utopic (sau doar optimist) în romanul acesta să fie transpus în realitate cândva. Sunt convins că ideile pe care lumea din Vincent nemuritorul le propune se pot susține: nu sunt deloc departe de ceea ce e posibil.

Despre Revista de suspans

Revista de suspans a scris 3 articole în Revista de suspans.

Print Friendly

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *