mă învăţasem cu schimbarea

eram ambiţios
în această provincie
dacă nu aveai nume
aveai la botez o istorie întreagă

de aceea ştiam că pot să aştept
şi eu ca oricare altul
aveam un bunic care se făcuse de tânăr
călugăr pe mare
se rugase cu ochii în larg ani de zile
pentru toate furtunile negre din jur
apoi dispăruse — firesc
luându-şi şi un nume cu el — din mulţime
se ridicase la cer
şi mă lăsase să aştept
aşteptam
aşteptase şi tata cu gâtul uscat

doar că apărea câteodată unul john
dintre alţii mai vechi
şi spunea cu o cutie de bere în mână
— povestea — era tânăr — cum s-a rătăcit într-o noapte cumplită
pe o stradă — odată — cu frig şi zăpadă şi pete de sânge
lucrate de mână de o istorie întreagă

acum că-i e sete — e ceva  mai bine
e pe altă stradă
şi poate să înghită orice
pe lângă o singură bere filtrată

mi-am strâns numele — să fie — din timp
am înţeles că e tot ce poţi să păstrezi
să iei cu tine dacă pleci mai departe
dintr-o saga bogată
mi-am strâns hainele pe care
se urcă furnicile ca nişte rude sărace
să le devore în plină zi

am luat de lanţ un câine
(de) care îmi închipuiam că-i al meu
şi m-am mutat un centimetru
mai încolo

m-am învăţat să tot scriu
şi notez pe secunde: este rău — este bine
este rău — este bine
să aflu.

odată, bine

aceşti trei câini aceste pisici mă cunosc
foarte bine
ştiu că vreau să fac ceva cu un
pistol
vreau să-l cresc în mine ca pe singurul
organ disponibil
să respire
aşa cum cresc unii o floare să respire
pentru ei
alţii nişte munţi să şi-i pună pe creştet ca
să se înalţe
să înhaţe gălbenuşul de aer direct din capul
lui Dumnezeu
— singurul cap de care nu se atinge nimeni!
ha, ha, cât îmi e de sete
aş putea să ţin eu ţeava (îndreptată către gură)
sau să-i pun mâna pe creştet
s-o legăn (nani-nani cum se moare poţi să fii
cât un deget de mic!)
eu care am crescut debilă
în loc de pistol de la bun început
am vorbit şi am spus: vreau să res-pir
eu care am crezut că se poate să ţipi
înăuntru aici după uşă
nu e decât praf care umblă cerşeşte nimic
(cartuşul e gol şi pot să-l înghit
l-am închipuit şi pe el)
cred că am să ajung într-o zi în
mâna unui nebun talentat să deseneze
cu mine ce vrea (pe asfalt)
să facă jocuri (de copii mici)
cine sunt eu
hoţul sau vardistul?

Despre Diana CORCAN

Diana CORCAN a scris 1 articole în Revista de suspans.

Diana Corcan s-a născut la 6 decembrie 1969, în Brăila. A publicat patru volume de poezie: "Stăpânul lupanarului" (2007), "Corabia pisicilor galbene" (2008), "Tubaj cu şarpe" (2010) şi "Poemul singur" (2011), toate la Editura Brumar din Timişoara. Prezentă în antologia "Iz novije rumunske poezije )Antologie de poezie nouă românească)", apărută la Ed. Fondul Europa, ediţia "Paralele".

Print Friendly

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *