World Fantasy Convention 2013, perspectivă cu iz personal

Alături de Joe Hill

Alături de Joe Hill

Încă de când am aflat de revenirea convenției World Fantasy în Europa, după o pauză de mai bine de 10 ani, câteva rotițe au început să se învârtă în imaginația mea, iar dorința de a participa la acest eveniment major în lumea ficţiunii speculative a devenit mai arzătoare cu fiecare zi. Până când mi-am luat inima în dinţi şi am achiziționat un bilet de participare. Cu acest prim pas făcut lucrurile au devenit ceva mai uşoare şi cum timpul trece implacabil m-am văzut în fața împlinirii unui vis.

Şi cum drumul, cazarea şi mica acomodare cu ceea ce înseamnă Anglia au fost evenimente lipsite de peripeții, iată-mă în fața uşii hotelului ce găzduia World Fantasy Convention. Odată trecut de prag (deşi de fapt mai aveam de traversat un hol, de urcat câteva scări şi de traversat un alt hol, dar ideea se înțelege) primul lucru care m-a întâmpinat a fost Dealer’s Room, o cameră mare în care toate editurile şi librăriile participante la eveniment îşi pun în vânzare cărţile. Edituri şi librării din toate colțurile anglofone, Australia, Canada, Marea Britanie sau Statele Unite, dar şi din Franța, la această ediție, oferă de toate pentru toți, ediții limitate, apariții mai noi sau mai vechi, volume în regim de anticariat. Dar pe cât de entuziasmantă este prima plimbare printre mesele cu cărți, pe atât de înspăimântătoare devine aceasta cu fiecare vizită în Dealer’s Room. Sunt atât de multe tentații în această încăpere încât a trebuit să dau dovadă de mare voință pentru a-mi salva bugetul şi aşa limitat.

Alături de Kaaron Warren

Alături de Kaaron Warren

Un etaj mai sus o altă tentație ispiteşte vizitatorul, Expoziția de Artă. Nume grele, dar şi artişti aspiranți expun în această sală unele dintre lucrările personale, iar aproape toate aceste lucrări pot fi achiziționate în sistem licitație (se notează suma lângă lucrarea respectivă, iar la finalul convenției cel ce a licitat cel mai mult primeşte lucrarea). Mi-ar fi plăcut să am unele dintre aceste lucrări expuse pe pereții de acasă, dar pe lângă problema bugetului, s-ar fi ridicat în acest caz şi cea a transportului. Deşi până la urmă cea de a doua problemă am întâmpinat-o şi în cazul cărților cumpărate pe durata convenției (nu am avut o chiar atât de mare voință).

Judecând după aceste lucruri ar putea părea că World Fantasy Convention este o mare conspirație împotriva buzunarului participanților, dar aceasta este departe de adevăr. În fapt, fiecare trecere prin Dealer’s Room sau prin expoziția de artă a fost o plăcere, în ciuda lamentărilor mele anterioare. Căci până la urmă acasă, în fața siteurilor specializate în vânzarea de cărți sau printre rafturile librăriilor mă simt la fel. Dar nu doar cele două camere oferă tentații la o astfel de convenție. În fiecare zi, din oră în oră, cu excepția prânzului, au loc discuții deschise, mai mult sau mai puțin atractive, în funcție de interesul fiecăruia pentru temele abordate, de moderator sau ceilalți vorbitori. De asemenea, urmând acelaşi program, au loc sesiuni de lectură. Autorii invitați delectează participanții cu una dintre lucrările lor, publicate deja sau ce urmează a fi publicate în viitorul apropiat. În cazul primelor am avut extraordinara posibilitate de a face o comparație şi o descoperire, ambele foarte interesante. Două dintre povestirile citite într-o astfel de sesiune îmi erau deja familiare, citindu-le la un moment dat. Auzind autorul însă dând glas propriei creații s-a dovedit o experiență surprinzătoare şi deosebită. Nu este ca şi cum aş fi întâlnit o poveste diferită, ea rămâne aceeaşi, doar vocea prin care se exprimă este diferită. M-am simțit ca şi cum am experimentat povestirea dintr-o altă perspectivă, diferită de cea proprie, de vocea cu care am citit acea povestire.

Alături de Adam Nevill

Alături de Adam Nevill

De-a lungul convenției au loc o mulțime de lansări de carte, toate în prezența autorului sau autorilor, dar câteva beneficiind şi de prezența artistului care a realizat coperta. Toate sunt atractive şi chiar dacă am ratat o masivă sesiune de autografe (în cazul antologiei anuale editate de Stephen Jones, “The Mammoth Book of Best New Horror”), am profitat de destule ocazii pentru a achiziționa câteva volume cu dedicație personalizată. Aceste sesiuni de autografe şi lansări sunt stropite din belşug cu vin, fiecare este însoțită de cel puțin un pahar pentru fiecare participant. Ba în cazul editurilor mari sau a celor ce lansează mai multe titluri în acelaşi timp au loc petreceri de lansare. Trebuie să recunosc că m-am simțit puțin ca în facultate în aceste cazuri, fără o restricție impusă orei la care am consumat alcool. Desigur, în anii de facultate se mai depăşea limita, iar discuțiile nu erau atât de consistente în cel puțin 50% din cazuri.

Alături de Neil Gaiman.

Alături de Neil Gaiman.

Şi dacă tot am atins subiectul discuțiilor, trebuie să recunosc că cel mai plăcut aspect al World Fantasy Convention a fost reprezentat de oamenii pe care i-am întâlnit. Cunoşteam câțiva dintre participanții la convenție datorită interacțiunilor avute în mediul online, dar nu m-am aşteptat să interacționăm atât de bine şi atunci când ne-am aflat față în față. Fără nicio îndoială a avea contacte acoperit de siguranța oferită de un ecran nu este acelaşi lucru cu cele realizate în carne şi oase. Nu mi-am făcut iluzii în această privință şi, deşi unele persoane sunt diferite de cum se prezintă în mediul virtual, în sensul negativ, marea majoritate a întrecut orice aşteptare. Cu unele dintre aceste cunoştințe am avut conversații de parcă ne ştiam de o veşnicie, cu altele am schimbat pe îndelete experiențe în timpul unei mese sau la o ceaşcă de cafea (ca să nu spun un pahar de bere şi să transform convenția într-o experiență bahică totală), iar cu alții, cunoştințe noi făcute prin intermediul acestui eveniment, întâlnirea a fost a plăcere.

Am realizat ce a însemnat World Fantasy Convention pentru mine doar în drumul spre casă, atunci când entuziasmul prilejuit de întoarcerea în sânul familiei a fost împletit cu sentimentul de melancolie pricinuit de toate lucrurile bune ce ajung la final. Deja îmi fac iluzii şi planuri de participare la alte astfel de evenimente, deşi nimic nu este sigur în zilele acestea. Dar până la urmă şi participarea la World Fantasy Convention a fost doar un vis la început, unul care a devenit realitate.


Ilustraţiile care însoţesc prozele din acest număr fac parte din grupajul The Sky Is the Limit de Cristina SchekCristofor.


Despre Mihai ADĂSCĂLIŢEI

Mihai ADĂSCĂLIŢEI a scris 15 articole în Revista de suspans.

Escapist in other worlds, seeking portals to fantasy and horror realms, but not exclusively. Drifter in the beauty of visual art, in its various appearances. He's the author of the Dark Wolf's Fantasy Reviews blog.

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *