Nu am terminat ce am avut de spus

Trăiesc un interesant sentiment de deja-vu, văzându-mă pus din nou în situaţia de a scrie editorialul unui prim număr dintr-o revistă de suspans. Am mai făcut-o acum peste doi ani şi jumătate. Dar atunci porneam la drum cu mai puţină încredere, cu oarece îndoială, pe jumătate convins că, spre deosebire de comunitatea SF, cea a consumatorilor de literatură de suspans (policier, horror, thriller etc.) este cvasi-inexistentă. Că cititorii nu sunt interesaţi să interacţioneze între ei, să formeze un grup, că scriitorii, cu puţine şi notabile excepţii, sunt sublimi, dar lipsesc cu desăvârşire. Nu aveam decât speranţe şi umbra vagă a bănuielii că m-aş putea înşela.

Nişa aceasta, a literaturii de suspans, e uriaşă! Cererea e mare, oferta – aşijderea! Revista de suspans este locul de întâlnire.

Acum, la doi ani şi jumătate distanţă, după 27 de numere scoase dintr-o revistă de suspans, numere consistente, tot mai consistente, pornesc din nou la drum. O fac însă cu inimă uşoară, cu deplină încredere, convins de experienţă că avem o comunitate a consumatorilor de suspans bine închegată, că avem scriitori valoroşi, tineri şi mai copţi, debutanţi şi debutaţi (acum ori mai an)… Cât din acest fapt se datorează însăşi revistei de care pomenesc, asta rămâne să judece fiecare. Eu, unul, judec că destul de mult.

Şi datorită acestui lucru mi s-ar fi părut o mare nedreptate ca liantul să dispară, ca tot ceea ce s-a clădit să rămână fără contraforturi, fără metereze şi turnuri de veghe.

Obligaţia de sinceritate mă îndeamnă, totuşi, să mărturisesc faptul că la această concluzie n-am ajuns de capul meu. O zi, două am plutit chiar în derivă, neînţelegând nimic şi neştiind ce e de făcut. M-au ajutat să ajung la liman două instituţii. Cea a soţiei, care cu perspicacitatea-i nativă a ştiut că nu trebuie să mă opresc aici, că ar fi ca şi când aş accepta înfrângerea într-o luptă la care nici n-am fost chemat, iar cealaltă a fost instituţia colaboratorului, care colaborator – generic vorbind – m-a împins subtil spre luarea deciziei cu o întrebare dintre cele mai simple: „Şi acum ce?”

Aşa că, dragii mei, acum vă ofer răspunsul: şi acum începem Revista de suspans. Sau mai degrabă ne vedem în continuare de drum. Căci nu am terminat ce am avut de spus.

Vă veţi da cu siguranţă seama de adevărul vorbelor mele privind şi numai în treacăt sumarul acestui prim număr, volumul lui. Şi vă asigur că fiecare text a fost bine cântărit înainte de a-l include aici. Şi vă mai spun un lucru: numărul 2 este şi el, deja!, foarte bine închegat.

Concluzie: Nişa aceasta, a literaturii de suspans, e uriaşă! Cererea e mare, oferta – aşijderea! Revista de suspans este locul de întâlnire.

Despre Mircea PRICĂJAN

Mircea PRICĂJAN a scris 77 articole în Revista de suspans.

Născut la 2 septembrie 1980, Oradea; absolvit Facultatea de Litere, Universitatea Oradea – promoţia 2003, cu o teză despre Stephen King; masterat „Literatura română în context universal”, Facultatea de Litere, Oradea, cu o disertaţie despre literatura fantastică – 2004; în 2002, la Editura Universităţii din Oradea, apare romanul în 2 volume În umbra deasă a realităţii; articole, recenzii, interviuri, proză scurtă, traduceri din limba engleză în mai multe reviste din ţară (Familia, Vatra, Tribuna, Observator cultural, Orizont, Ziarul de duminică, Dilema, Prăvălia culturală, Luceafărul, Flacăra, Lettre Internationale, Respiro etc.) şi străinătate (Taj Mahal Review, Double Dare Press, Distant Worlds, Muse Apprentice Guild, SFFWorld etc.); tradus în jur de 50 de cărţi din limba engleză, apărute la editurile Aquila ’93, Millennium Press, Tritonic, Nemira, RAO, Polirom, Humanitas, Curtea Veche, All, Art, Trei. A fost redactor de carte la editura Curtea Veche. A fost editor-colaborator la revista FLACĂRA. A condus în intervalul 2003-2004 revista electronică IMAGIKON cu apariţie în limba engleză. Între 2010 şi 2012, a fost redactor-şef al revistei on-line SUSPANS. Din 2003, este redactor la revista de cultură FAMILIA. Din 2012, este editor al REVISTEI DE SUSPANS.

Print Friendly, PDF & Email

31 Comentarii

  1. Felicitări pentru curaj şi perseverenţă. Acest prim număr, este într-adevăr unul consistent, le vom aştepta cu interes şi pe următoarele.

  2. Sa fie intr-un ceas bun! Arata foarte bine, mult mai consistenta decat speram, asa ca astazi o sa tot stau sa citesc. Mircea, felicitari pentru idee si mai ales pentru munca depusa. A meritat.

    • Ehei, de unul singur puteam eu să-mi doresc să fac multe, dar fără ajutorul tău, Cinabru, şi al tuturor celorlalţi colaboratori, văzuţi şi nevăzuţi :), nu ieşea decât un mare fâs. Aşa că felicitările vi le trimit eu!

  3. Imi place ce a iesit. Nu ma asteptam sa fie un numar atat de consistent.

  4. Marturisesc ca nu am fost niciodata un mare amator al genului, dar acum m-ai convins. E minunat ce ai facut si te felicit din tot sufletul. Esti o valoare si ne mandrim ca te numeri printre prietenii nostri de suflet. As mai avea multe de spus, dar sunt prea ocupata acum. Citesc cu nesat revista de suspans!!! Mult, mult succes si multumiri.

    • Merci beaucoup, Sanda! :) Ai ce citi şi-o să-ţi mai dăm în fiecare lună, iar când ne vedem, în iarnă, facem cenaclu, discutăm texte şi autori. :)

  5. Felicitări pentru iniţiativă şi reuşită şi mult succes în continuare! Literatura română avea mare nevoie de un om ca dvs!

  6. Felicitări! Sunteți o rază de lumină în ceața întunecată a prezentului. Vă mulțumesc pentru postarea articolului.

  7. Felicitari! O revistă densă şi plină de literatură bună. Citesc de câteva ore şi încă mai am. Viaţa îndelungată vă doresc!

  8. Felicitari! Ma bucur ca nu ai renuntat la lupta (fie ca ai fost chemat la ea sau nu).
    Mult succes in continuare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *