… în continuare

Când Revista de suspans a intrat în pauză cu perioadă nedeterminată, Mircea Pricăjan a lăsat în editorialul de bun rămas loc pentru o continuare. Sau, mai curând, pentru speranța într-o viitoare continuare. „Vom reveni…”. Am așteptat (și sunt convinsă că nu numai eu, altfel nu mai eram niciunii dintre noi aici) timp de șase luni vestea că numărul 22 al revistei este în pregătire, că mai durează câteva zile până când îl voi putea citi.

Iar în acest timp am înțeles că sunt foarte multe piedici care țin o revistă, fie aceasta doar cu prezență online, pe loc. Pe deloc, ne-loc, la loc, pe locul de rezervă, pe locul dindărăt, pe locul mortului. Banii care ar trebui investiți în autori, timpul pe care editorii îl pun în slujba autorilor și a cititorilor, recompensele (de naturi și valori diferite) care li se cuvin tuturor celor implicați – scriitori, cititori și colaboratori deopotrivă.

Așa că, în momentul în care m-am decis să-i trimit un mail lui Mircea Pricăjan, pe 10 noiembrie 2015, nu am făcut-o ca să-l întreb când sau dacă mai apare următorul număr din Revista de suspans. I-am scris ca să-i spun ce pot și vreau să fac eu, pentru când va considera oportun ca Revista de suspans să revină online. Nu m-am gândit nici o clipă că Revista de suspans s-ar putea să nu mai apară niciodată, că poate planurile care duc la ea s-au șters, că hărțile i s-au pierdut. Poate și de aceea, ea este astăzi aici, cu un număr nou, pentru că, asemenea minunatei echipe care m-a însoțit în acest demers, am refuzat să o cred dispărută, înghețată într-un moment din timp care, pe zi ce trece, se îndepărtează spre abstractizare. Pentru că ne-am propus să muncim pentru a da continuitate proiectelor în care credem, chiar dacă acestea nu ne aparțin în sensul în care ne aparțin cheile unei uși. Deși, iată, am ajuns noi să le aparținem lor.

Mi-am dorit ca Revista de suspans să continue nu doar pentru că mi-a fost dragă încă din primul ei număr, atât de dragă încât m-a motivat să iau scrisul în serios și să produc prima mea povestire publicabilă, ci pentru că este o prezență necesară în literatura de suspans românească. Mai cu seamă când avem atât de puține reviste axate pe SF&F&H – după ce unele și-au încetat activitatea, altele și-au rărit-o, lăsând, în opinia mea, spații insuficiente pentru un fenomen literar de anvergură.

Și pentru că se întâmplă chiar acum, Revista de suspans fiind proaspăt scuturată de praf, trezită din amorțeală, o să vă împărășesc direcțiile pe care le-am trasat pentru următoarele zeci de apariții. Prima, și cea mai importantă (pe lângă gradul înalt de dificultate), este să menținem standardul de calitate pe care l-au impus Mircea Pricăjan și Flavius Ardelean prin numerele pe care le-au coordonat în prima serie. Apoi, vom continua să descoperim tineri debutanți și să-i promovăm pe cei consacrați. Să-i aducem pe toți în fața voastră, a cititorilor, și să vă ajutăm să vă împrieteniți.

Acesta este doar începutul, continuarea este lectură și bucurie.

Lectură care să vă bucure, vă doresc!

Despre Cezarina Nicolae

Cezarina Nicolae a scris 44 articole în Revista de suspans.

Cezarina este autoare de proză fantastică (sub pseudonimul Cezarina Anghilac), prezentă în mai multe reviste online. Una dintre povestirile ei se regăsește în antologia Best of Mystery & Horror #1. A urmat cursurile celei de-a doua ediții a Atelierului de scriere creativă SF&F, iar din noiembrie 2015 are în grijă sumarul Revistei de suspans. De două ori pe lună moderează ateliere creative la Clubul Scriitoarelor și participă la cenaclul literar al Secției 14.

Print Friendly, PDF & Email

8 Comentarii

  1. Bine ai revenit, Revistă de suspans! Pe 28.05.15 am scris in comentariile la editorialul lui Mircea Pricajan: Astept cu incredere acel “Vom reveni..” Multumiri celor care fac sa mearga mai departe acest proiect!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *