Cu banii de carte (un exercițiu)

A trecut Final Frontier, online-ul a vuit cu impresii, comentarii și poze, așadar nu voi repeta, cu alte cuvinte, ideile care s-au scris deja. Mă rezum la a spune că ediția de față mi s-a părut cea mai bună dintre toate, atât în ceea ce privește evenimentele găzduite (tematică, varietate, prezentare), cât și spațiul de desfășurare. Profit de ocazie să-i felicit deopotrivă pe organizatori și pe participanți și să îmi exprim speranța că această tradiție va continua să crească mulți ani de acum înainte.

Părăsesc zona impresiilor fără să mă îndepărtez de Final Frontier, care este un bun pretext (dar și reper) pentru a aborda altfel un aspect pe care îl observ, an de an, ediție după ediție, la toate târgurile de carte românești – nemulțumirea față de „prețurile prea mari” ale cărților, în ciuda reducerilor pe care le fac editurile în aceste ocazii. Despre motivele pentru care unii oameni (cititori sau nu) ajung la astfel de concluzii triste, s-a mai scris și se va mai scrie, iar în lipsa unor studii concludente este imposibil de stabilit câți dintre ei și-ar dori cartea cutarea, dar nu și-o poate permite financiar, câți și-o pot permite, dar folosesc scuza cu prețul ca să n-o cumpere, câți se plâng din inerție etc. De altfel, nu acesta este scopul articolului, de a identifica tipologii, ci de a înțelege, dincolo de subiectivismul răspunsului, ce înseamnă că o carte este scumpă sau ieftină.

Cât costă, cu aproximație, un volum SF/F/H? Și nu mă refer la costurile de producție, drepturile de autor, profitul editurilor și alte lucruri care strică zilele multor oameni, ci la prețul pe care îl plătește cumpărătorul. 30 de lei? 40 de lei? 50? Nu scrie nicăieri, așa că nu putem decât să ne dăm cu presupusul. Și pentru că nu-mi place să-mi dau cu presupusul fără să am cel puțin câteva numere la îndemână cărora să le aplic niște formule (simple, în cazul de față) în Excel, am încercat să calculez acest preț. Acum nu vă gândiți că am luat toate librăriile la rând, am intrat pe toate site-urile editurilor din România și am scormonit în baza de date a FBI-ul cărților. Ar fi fost o muncă de sisif al cărei rezultat ar fi fost oricum interpretabil, date fiind multitudinea de variabile care intră în stabilirea prețului unei cărți.

Ce am făcut, de fapt, a fost un mic exercițiu matematic pe baza volumelor lansate de autori români în cadrul târgului Final Frontier (vezi tabelul de mai jos) combinat cu câteva observații personale. A trebuit să exclud două volume, din lipsa informațiilor despre preț, astfel că am rămas cu 11 din 13. Pentru acestea 11 am luat în considerare prețul de catalog (adică prețul întreg, fără reduceri) pentru a avea scenariul cel mai pesimist (să fie în ton cu subiectul). Totuși, să nu uităm că pe durata târgului toate editurile au avut reduceri (în procentaje diferite, ceea ce ar fi fost o variabilă de luat în calcul).
Exercitiu-pret-mediu
Eliminând toate variabilele care ar necesita o analiză calitativă, la cele 11 cărți luate în calcul, prețul mediul al unei cărți este 34 de lei.

Este mult 34 de lei pentru un lucru pe care ți-l dorești? Este, cu siguranță, relativ; depinde pe cine întrebi, când întrebi, cum întrebi. Totuși, ce poți face cu banii ăștia în România? Păi, într-o ordine aleatoare, cu 34 de lei poți cumpăra aproximativ: două pachete de țigări, două meniuri la un fast food din mall, zece ciocolate, un bilet la film + un cornet de floricele + o apă, un tort, o pereche de teniși din piață, un kg. de brânză + un litru de lapte + zece ouă + un kg. de cartofi + un kg. de morcovi + o legătură de pătrunjel, o pizza + două beri la o terasă. Acestea sunt primele exemple pe care le-am găsit, dar lista poate continua cu multe altele.

Mă voi opri aici, lăsându-vă vouă, cititorii acestei reviste, ocazia de a trage propriile concluzii. Altfel aș fi tentată să spun că o carte de 34 de lei se citește în câteva ore și poate rămâne în memoria cititorului până la finalul vieții, pe când o pizza și două beri dispar din farfurii și din pahare fără să lase altă urmă notabilă în afara colăceilor de grăsime de pe abdomen (care, până și ei, au nevoie de timp pentru a se sedimenta).

Despre Cezarina Nicolae

Cezarina Nicolae a scris 44 articole în Revista de suspans.

Cezarina este autoare de proză fantastică (sub pseudonimul Cezarina Anghilac), prezentă în mai multe reviste online. Una dintre povestirile ei se regăsește în antologia Best of Mystery & Horror #1. A urmat cursurile celei de-a doua ediții a Atelierului de scriere creativă SF&F, iar din noiembrie 2015 are în grijă sumarul Revistei de suspans. De două ori pe lună moderează ateliere creative la Clubul Scriitoarelor și participă la cenaclul literar al Secției 14.

Print Friendly, PDF & Email

13 Comentarii

  1. Banuiesc, una din cartile excluse a fost cea care ar fi ridicat media valorica a continutului. Evaluarea costului mediu este irelevanta in conditiile in care aceasta reflecta doar costul tiparului si expectanța de profit a editorului. Media de 34 per carte sub-medie ca scriitură, mi se pare exagerată. Transmiteti-le va rog, celor care comit glumele de genul celor de mai sus, că distrug hârtia degeaba.

    • Cele două cărți excluse din exercițiu sunt cele pentru care nu am găsit prețul de catalog. Dacă știți care este acela, vă rog să nu țineți informația doar pentru dumneavoastră :)
      Cât despre calitatea volumelor, aș prefera să nu vă grăbiți cu afirmațiile înainte de a le fi citit pe toate (mă îndoiesc că ați apucat s-o faceți în cele nici măcar două săptămâni care au trecut de la apariția acestora).

  2. Nu e obligatoriu sa citesti o carte pentru a ști valoarea ei. Nici Iona Vișan și nici Aurel Cărășel nu par a fi vreun Cărtărescu. Nici măcar vreun Grămescu. Totuși ei sunt printre “vârfurile” listei. Adică despre ce vorbim? Calitate medie sau mediocră? You may avoid reality. Reality will not avoid you.

    • Ba tocmai că este obligatoriu să citești o carte pentru a fi îndreptățit să-ți exprimi părerea în legătură cu valoarea ei. Altfel, părerea ta nu are nicio valoare.
      Cât despre „vârfuri”, unde scrie că este vorba despre un top? Dacă puneam volumul lui Grămescu (care nu a putut fi inclus în exercițiu) la începutul listei nu ar fi influențat cu nimic nici media, nici atitudinea dumneavoastră. Dați un search pe google cu numele tuturor autorilor din această listă și faceți efortul de a citi câte o povestire scrisă de aceștia (o să găsiți câteva online, gratuit). S-ar putea să aveți o revelație.

      Nimeni nu este Cărtărescu în afară de Cărtărescu. Așa cum doar Asimov este Asimov :)

  3. Cezarina, ai o părere periculoasă. Anume ca oricine altcineva este sub nivelul tău și nimeni nu a citit cât ai citit tu. Dacă eu sunt un om rău și zic că s-au lansat mai mult cărți proaste decât bune, ce o să-i spui unui om bun, care îți va repeta același lucru?
    Pe de alt parte, ceea ce spun eu despre cărți nu le schimbă valoarea, iar ce va spune altcineva de bine tot nu le va ajuta, daca le e dat sa încremenească sub 50 de exemplare.
    Deci, ca să fixez ideea, nu eu decid valoarea acelor cărți ci autorii când au compus conținutul lor. Eu doar îmi exprim părerea personală. Dacă vrei un sumum al părerilor personale, vezi tirajul și vânzările.

    • Iar tu tragi concluzii din aer uscat.
      Dacă vrei să fii luat în serios, vino cu argumente (după ce citești TOATE cărțile din listă). Iar dacă tot ai aruncat în discuție tirajul și vânzările, dă-ne și nouă niște numere (reale, documentate), ca să avem ce „vedea”

  4. Adevarul e la mijloc. Odată – nu poți obliga pe cineva să cumpere orice apare. Sunt și oameni bine inteționați care fac asta, dar nu înseamnă că le pare bine. Apoi, preturile de la ediția asta a FF au fost mari. Nu prea am văzut reduceri la cărțile bune.
    Din experiență bazata pe calcul, cel mai bine se vinde o carte de circa 200 de pagini și cu un preț de 20-25 de lei. Iar afirmația e confirmată de o statistică recentă, în care se enunța că un român mediu cumpără o carte medie de 5 euro pe an. 22.5 lei. Mult sub 34 de lei.
    Ca să nu jignesc pe nimeni, din lista de mai sus aș cumpăra doar una, pe a doua am citit-o.

    • Nu am găsit niciun studiu în sensul ăsta, dar, din ce am văzut și citit, majoritatea cărților apărute în zona SF & F sar cu mult de 200 de pagini. Ceea ce, corelat cu observația dumneavoastră, nu oferă perspective prea optimiste.

  5. Piata de carte din Romania este inexistenta. Si poate ca asa este mai bine. Cartile, sau mai bine spus continutul cartilor, nu ar trebui sa devina obiect de consum in masa. Consumul este bun doar la nivel economic, pentru industria de carte. Dar daca ne referim la scopul mai inalt al lecturii (oricare ar fi acesta :D) parerea mea este ca cine scrie ar trebui sa scrie in primul rand pentru placerea proprie si pentru cititor (naiv, stiu). In 10-20-30 de ani vor fi si bani de facut din scris in Romania, doar daca acum se pregateste terenul pentru viitor. Dar pe termen scurt cartile sunt obiecte bizare pentru majoritatea adultilor. in orice caz, am vorbit din prisma unei persoane care si-ar dori sa poata trai din scris, iar daca par resemnat este din cauza ca toate drumurile duc spre concluzia ca in Romania “scriitura ca profesie” este doar un concept steril. PS; Apreciez foarte mult editorialele dumneavoastra. O incercare de a planta o floare intr-un desert, dar o incercare pe care suntem obigati sa o facem daca vrem sa mai existe vreodata ceva care sa poata fi numit “literatura” in Romania

    • Eu nu prea văd cum s-ar putea trăi din scris în România dacă piața de carte autohtonă ar continua să rămână în zona „underground” a economiei. Asta dacă prin trăind din scris nu avem în vedere un venit lunar echivalent cu salariul minim. Banii care ajung la scriitori ar trebui să vină de undeva :)

      • … Si deocamdata nu au de unde sa vina. Pentru ca romanii nu vor, cel putin la momentul vorbirii, nu vor sa dea 34 de lei pe ceva care nu umple burta sau plamanul. Astea sunt prioritatile. De asta zic eu ca principala miza sunt generatiile viitoare. Si din acest punct de vedere putem fi doar optimisti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *