Viața în timpul Apocalipselor convergente (China Mieville – Kraken)

China Mieville – Kraken
Traducător: Laura Ciobanu
Editura Paladin, colecția Fantasy
București, 2017

 

 

 

Uneori dau peste câte o carte care mă „prinde” iremediabil încă de la primele pagini, o citesc pe nerăsuflate – cu tot tacâmul, cafele, nopți pierdute etc. -, sunt entuziasmat după ce am terminat-o și țin neapărat să-mi împărtășesc această senzație de împlinire și bucurie literară. Ajuns la prima „victimă”, mă pregătesc să îmi încep pledoaria și îmi dau seama în acea secundă că pur și simplu nu știu cum și de unde să încep. Tot ce era structurat, logic și ușor de înțeles în mintea mea devine brusc mult mai dificil de redat unei alte persoane. Multe personaje, planuri multiple de acțiune, intrigi secundare care se intersectează pe rând pe parcursul romanului până în momentul deznodământului, fapte ce par inițial minore, dar capătă pe parcurs o importanță deosebită… Până acum am avut parte de vreo trei cărți de acest gen, dacă nu mă înșală memoria. Ultima din serie este „Kraken”-ul lui China Mieville.

Volumul de față este un urban fantasy cu nuanțe de thriller și de horror. Acțiunea se petrece în Londra, într-o lume care-și duce existența în paralel cu lumea noastră, o lume ascunsă, plină de magie și, nu în ultimul rând, extrem de violentă. Lumea în care numele lui Grisamentum, cel mai puternic vrăjitor, creează teamă și după moartea acestuia, o teamă care te face să crezi în unele momente că Grisamentum nu a murit. Lumea în care Tatuajul încearcă să preia controlul prin haos și violență. Trebuie menționat că Tatuajul este exact ceea ce sugerează numele: un tatuaj care „trăiește” pe spinarea unei victime aleatorii. Lumea în care animalele angajate să îi ajute pe magi își își au propriul sindicat și intră în grevă din cauza condițiilor inumane (sic) de lucru, iar Wadi, un vechi spirit egiptean, încearcă să le ajute. Lumea în care Apocalipsa va veni negreșit în tot atâtea feluri câte culturi și secte există în peisajul londonez.

Dispariția dintr-un muzeu a unui cadavru de calamar uriaș, lung de nouă metri, cu tot cu recipientul în care acesta era expus, declanșează un eveniment nemaiîntâlnit: toți profeții Apocalipsei, indiferent de apartenența lor, sunt de acord că Marele Sfârșit se apropie. Nu se știe exact cum, însă e clar că vine, și încă repede.

Billy Harrow, custodele care se ocupase de conservarea calamarului dispărut, este ajunge să fie implicat, împotriva voinței lui, în elucidarea acestui mister și pătrunde treptat în lumea a cărei existență nici măcar nu și-o imagina. Ajutat de un renegat din cultul calamarului uriaș, urmărit de criminali și de polițiști specializați în cazuri „supranaturale” (un duo ce amintește de celebrul cuplu Mulder și Scully), Billy se adaptează realității alternative și reușește nici mai mult, nici mai puțin decât să salveze lumea trecută, prezentă și viitoare.

Galeria personajelor este mult mai vastă, însă mă tem că un recensământ al acestora va diminua într-o oarecare măsură plăcerea lecturii. Va fi mai interesant să faceți cunoștință cu ele pe măsura apariției lor în peisaj.

Este posibil ca, mai ales la început, să vă simțiți ușor confuzi din cauza multitudinii de personaje reale și fantastice ce se abat asupra voastră ca un val uriaș, precum și a trecerii destul de abrupte de la lumea „noastră” la lumea „lor”. Însă, odată obișnuiți cu acțiunea alertă și acomodați cu atmosfera romanului, presupun că nu veți mai lăsa cartea din mână, așa cum am pățit și eu.

Mi-a plăcut în mod special felul în care evenimentele și-au lăsat definitiv amprenta asupra lui Billy, care la sfârșitul cărții este un cu totul alt om. Mai bun sau mai rău, asta este o chestiune discutabilă, însă cu siguranță ilustrează – de multe ori la propriu – adevărul dictonului conform căruia „ce nu te omoară te face mai puternic”. Dar sunt mult mai multe aspecte care m-au impresionat pozitiv, sunt convins că veți găsi și voi măcar un „ceva” ce vă va face să nu uitați prea repede acest roman. Eu îi acord cinci stele din cinci, și asta înseamnă ceva din partea unuia cam mofturos la genul fantasy.

Despre ROIS Roger

Roger ROIS a scris 32 articole în Revista de suspans.

Născut la 13 iulie 1973 în Oradea, Rois Roger s-a licenţiat în biologie şi chimie. A avut nenumărate joburi, printre care şi acela mai exotic de biolog la Grădina Zoologică Oradea. A colaborat o vreme şi cu editura Aquila şi cu studioul de traduceri Total Record. Actualmente este curator la Zoo Brașov şi traducător freelancer.

Print Friendly

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *