Un volum memorabil (George Cornilă – „Arlequine”)

George Cornilă – „Arlequine”
2018, Crux Publishing, 289 pag.
Proză scurtă sau roman? Iată o dilemă cu care mă confrunt frecvent din postura de cititor. Ador să citesc texte cu intrigă complexă și personaje memorabile pe care să le evoc mult timp după ce îmi voi fi încheiat lectura, dar de multe ori găsesc povestirile mult mai potrivite timpului fracționat pe care îl am la dispoziție. În plus, după ce am citit sute (poate chiar mii) de povestiri am descoperit că și acestea pot fi memorabile, pot avea premise inteligente, întorsături de situație neașteptate, personaje puternic conturate. Pe unele le recitesc cu drag ori de câte ori am ocazia.
„Arlequine” de George Cornilă face parte din acestă categorie, fiind exact acel gen de volum de proză scurtă la care mă voi întoarce cu plăcere în ani care vor urma. Are profunzime, varietate și, un lucru pe care nu mă așteptam să îl întâlnesc la o colecție de povestiri, o coerență stilistică, o amprentă proprie, ușor de recunoscut și greu de uitat. Dimensiunea epică a povestirilor lui George Cornilă are o importanță minoră în raport cu puternicul caracter evocativ al textelor și cu reflexivitatea narațiunii: autorul este un observator atent, capabil să recreeze universuri și trăiri interioare complexe.
Volumul este structurat în patru părți tematice. Iezme abordează fantasticul ca nălucire și năucire, jucându-se cu granițele fine, adeseori insesizabile, dintre real și închipuire, dintre sacru și profan. Cadrele sunt variate, bogate în detalii și referințe georgrafice, alcătuind împreună un mozaic de micro-universuri europene (Parisul boem, Praga mistică, Veneția inundată, Bucureștii anilor 90). Fiare reunește, după cum sugerează și titlul, intrigi țesute în jurul unor creaturi fantastice. Întâlnim aici elemente mitologice, dar și referințe literare izbitoare (Cine l-a omorât pe Gregor Samsa) sau reinterpretări ale unor basme clasice (Inimă-albastră). Otrăvuri cuprinde trei povestiri concentrate în jurul toxicității – fizice, dar mai ales mentale. Lumi transcede fanstasticul spre SF, rămânând totuși în zona soft în ceea ce privește elementele științifice.
Volumul se poate citi în mai multe chei – una ar fi cea fantistică, escapistă, alta ar fi cea literată, prin prisma referințelor literare și cinematografice. Motivul călătoriei este un filon numai bun de exploatat pentru cititorii cărora le place să viseze la noi destinații sau să își amintească despre călătoriile pe care ei înșiși le-au făcut la un moment dat.
Principalul cusur pe care îl pot găsi acestui volum este deznodământul câtorva dintre povestiri, destul de previzibil, mai ales în contextul numeroaselor trimiteri literare. Totuși, și insist pe totuși, acest inconvenient este unul minor, care nu știrbește cu nimic din valoarea execuției stilistce. Dimpotrivă, prin aceste povestiri, George Cornilă dovedește că are curajul de a aborda povestirile într-o manieră clasică și maturitatea literară de a reuși cu succes în acest demers.
Astfel, Arlequene devine un volum versatil, capabil să satisfacă preferințe și exigențe literare variate, fără a face concesii în privința stilului sau a redactării. Vă invit să vă convingeți de asta citindu-l.

Despre Cezarina Nicolae

Cezarina Nicolae a scris 54 articole în Revista de suspans.

Cezarina este autoare de proză fantastică (sub pseudonimul Cezarina Anghilac), prezentă în mai multe reviste online. Una dintre povestirile ei se regăsește în antologia Best of Mystery & Horror #1. A urmat cursurile celei de-a doua ediții a Atelierului de scriere creativă SF&F, iar din noiembrie 2015 are în grijă sumarul Revistei de suspans. De două ori pe lună moderează ateliere creative la Clubul Scriitoarelor și participă la cenaclul literar al Secției 14.

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *