Un scriitor înnăscut

Radu Găvan – Exorcizat
Editura Herg Benet, Colecţia Cărţile Arven
Bucureşti, 2014

 

În istoria literaturii există cazuri rare şi, de aceea, spectaculoase când un autor de real talent a ieşit la iveală gata format. Deşi nimic din trecutul lui profesional nu îl canalizează pe direcţia literelor, autorul în cauză face dovada harului creator de la primele pagini pe care le scoate în lume. Majoritatea scriitorilor trec printr-un proces laborios şi adesea îndelungat până să atingă rafinamentul dorit, imitând, experimentând, căutându-şi vocea. Discutând în această paradigmă, Radu Găvan este una dintre acele rarităţi.

Demonul şi ploaia, mica lui culegere de trei povestiri pe care mi-a trimis-o spre lectură cu un an în urmă, m-a uluit de-a dreptul. De unde până atunci numele autorului îmi era complet necunoscut, cum necunoscut era întregii lumi, am înţeles la o amănunţită căutare pe internet, am avut sentimentul, în faţa acelor trei povestiri, că intru în dialog cu un scriitor pe care doar ignoranţa mea îl lăsase în anonimat. Într-adevăr, la momentul acela, Radu Găvan nu debutase la modul profesionist, în schimb se publicase singur, folosind platformele web specifice, nu doar cu tripticul trimis mie pentru o părere, ci şi – uluirea mea era deja la cote maxime! – cu un roman. Inutil să mai spun că în secunda de după descoperirea acestui fapt am cumpărat romanul, l-am mutat pe Kindle şi l-am dat gata, fără pauze, într-o duminică.

Romanul se intitula Exorcizat.

Primul lucru pe care îl remarci atunci când îl citeşti pe Radu Găvan este că are toate cuvintele la el, că ştie şi că nu se fereşte să le folosească. Dexteritate evident nativă, aceasta îl ajută să meargă cu orice idee drept la ţintă, pe parcurs atingând toate jaloanele necesare pentru a face ţinta să vibreze. Abilitatea lui extraordinară de a manevra trăiri puternice, punându-le în cea mai crudă lumină, pentru a scoate din ele armonii surprinzătoare, venite parcă din străfundul fiinţei noastre ancestrale, din acel bazin în care se decantează marile noastre frici, precum şi cele mai sublime sentimente, această abilitate îl plasează fără tăgadă în rândul scriitorilor înnăscuţi.

Proza lui Radu Găvan vine din şcoala nihilismului recent, ai cărei reprezentanţi sunt Chuck Palahniuk şi Bret Easton Ellis, alăturându-se altor câtorva autori români care şi-au dat deja măsura talentului – Cristina Nemerovschi, înainte de toate, dar şi Răzvan Coloja şi Ştefan Bolea. Radu Găvan vine cu câteva atribute diferite, totuşi, ceea ce ajută la conturarea mai bună a „falangei” nihiliste româneşti. După cum demonstrează foarte bine în romanul de faţă, Găvan este mai aproape de abordarea americană bazată pe plot, spre deosebire de, să zicem, abordarea eseistică în care excelează Cristina Nemerovschi. Asta înseamnă că autorul Exorcizatului practică vehementa critică socială nu atât prin excursuri prilejuite de varii întâmplări, ci chiar prin întâmplările însele. La el, punerea în scenă, realizată cu talent, aşa cum ziceam mai înainte, are suficientă forţă pentru a îngloba critica specifică genului. Astfel, nu vom găsi la el nimic moralizator, revolta personajului nu are timp de analize adânci, ceea ce face ca povestea să curgă într-un ritm susţinut, mai apropiat, aşa cum arătam, de maeştrii genului de peste Ocean. Din această calitate derivă în mod firesc şi caracterul puternic vizual al textului. Episoadele în mijlocul cărora evoluează protagonistul sunt adesea cinematografice, iar montajul este realizat din tăieturi scurte, de impact.

În acelaşi timp, este evidentă înclinaţia autorului spre macabru, înclinaţie vădită deja în textele sale mai recente, de întindere mai mică. Din această propensiune socotesc că vine, în Exorcizat, bună parte din efect. Subiectul şocant n-ar fi de ajuns să zdruncine cititorul dacă nu ar beneficia de o tratare în cheie violent-macabră. Aici, imaginaţia autorului se dezlănţuie cu adevărat – şi este suficient să aduc în sprijinul afirmaţiei scena în care protagonistul, agent imobiliar de profesie, este tras în cursă de un pretins client, lucrurile degenerând şi ajungându-se, dimpotrivă, ca naratorul să îl bată cu bestialitate pe atacator. Modul de desfăşurare şi maniera de a descrie evenimentele – brutal de amănunţit – aduc în faţa cititorului câteva pagini demne cu adevărat de un Ellis sau Palahniuk.

Toate acestea nu ar avea însă nicio noimă dacă nu am putea discuta, în acelaşi timp, despre un personaj-narator credibil. În fapt, acesta face toată cartea, în spinarea lui greu apăsată sunt puse toate nedreptăţile lumii româneşti actuale. Convingerea cu care el ne vorbeşte nu poate decât să-l aducă aproape de cititor, iar faptul că avem în cazul lui nu vreun boem revoltat fiindcă aşa „dă bine”, ci un adevărat exponent al tinerilor cărora şansa refuză cu sadism să le surâdă, victime ale unui sistem care preţuieşte mai mult „cunoştinţele” (înţelese la nivel relaţional, iar nu intelectual!), vine, şi el, ca un atu pentru originalitatea romanului în seria de scrieri nihiliste româneşti. Naratorul din Exorcizat nu e împăcat cu soarta lui, nu se dă bătut, parcursul său nu e o preumblare în abandon de sine, ci o năzuinţă de izbăvire – de unde şi titlul poveştii sale.

Un talent extraordinar, o enormă surpriză, un scriitor care ne va da multe prilejuri de bucurie, Radu Găvan trebuie citit cu fiece ocazie – astfel vom fi părtaşi la o evoluţie pe care o prevăd a fi spectaculoasă.

*

Textul de faţă reprezintă postfaţa romanului Exorcizat de Radu Găvan

Despre Mircea PRICĂJAN

Mircea PRICĂJAN a scris 77 articole în Revista de suspans.

Născut la 2 septembrie 1980, Oradea; absolvit Facultatea de Litere, Universitatea Oradea – promoţia 2003, cu o teză despre Stephen King; masterat „Literatura română în context universal”, Facultatea de Litere, Oradea, cu o disertaţie despre literatura fantastică – 2004; în 2002, la Editura Universităţii din Oradea, apare romanul în 2 volume În umbra deasă a realităţii; articole, recenzii, interviuri, proză scurtă, traduceri din limba engleză în mai multe reviste din ţară (Familia, Vatra, Tribuna, Observator cultural, Orizont, Ziarul de duminică, Dilema, Prăvălia culturală, Luceafărul, Flacăra, Lettre Internationale, Respiro etc.) şi străinătate (Taj Mahal Review, Double Dare Press, Distant Worlds, Muse Apprentice Guild, SFFWorld etc.); tradus în jur de 50 de cărţi din limba engleză, apărute la editurile Aquila ’93, Millennium Press, Tritonic, Nemira, RAO, Polirom, Humanitas, Curtea Veche, All, Art, Trei. A fost redactor de carte la editura Curtea Veche. A fost editor-colaborator la revista FLACĂRA. A condus în intervalul 2003-2004 revista electronică IMAGIKON cu apariţie în limba engleză. Între 2010 şi 2012, a fost redactor-şef al revistei on-line SUSPANS. Din 2003, este redactor la revista de cultură FAMILIA. Din 2012, este editor al REVISTEI DE SUSPANS.

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *