Trecutul ca o poartă infernală

Elizabeth Massie – Hell Gate
DarkFuse, 2013
360 pagini

 

Într-o carieră de aproape treizeci de ani, Elizabeth Massie a putut să îşi dezvolte o voce distinctă, care să îi permită lejeritate în crearea aproape oricărui fel de naraţiune. De-a lungul timpului a pus pe hârtie cele mai variate creaţii, de la poezie la roman istoric, horror, novelizări, povestiri pentru tineri şi ajungând chiar la naraţiuni mainstream. Nu sunt mulţi scriitorii care izbutesc o atare mobilitate şi diversitate a registrelor. Tocmai de aceea, atunci când cititorul exersat întâlneşte unul (un spirit enciclopedic, renascentist, aproape) cel mai adesea îi simte prezenţa din primele fraze. Aşa s-a întâmplat în cazul meu cu Massie, acum câţiva ani, citindu-i culegerea de autor Shadow Dreams. În acel volum, autoarea se manifesta ca o veritabilă forţă narativă, inventivă, volubilă, artistică. Acum, cu Hell Gate, cel mai recent roman, Elizabeth Massie confirmă din nou că este un autor de rang înalt.

Massie construieşte o poveste credibilă, reconstruind cu pricepere o lume a începutului de secol XX. Personajele ei susţin cu brio o partitură deloc uşoară, transformând Hell Gate într-un horror psihologic zguduitor, al cărui final va surprinde şi cel mai blazat cititor.

În Hell Gate, povestea pendulează între copilăria şi anii formatori ai tinerei Suzanne Heath şi prezentul care, în cazul de faţă, este anul 1909. Lui Massie îi reuşeşte această mişcare de du-te-vino, elementele discursului narativ fiind introduse după o logică a efectului maxim. Lucru esenţial pentru o naraţiune în care jocul identitar este de cea mai mare importanţă.

Suzanne Heath are un dar special ― este clarvăzătoare. Din această cauză a avut mult de suferit în copilărie; din această cauză are mult de suferit şi în prezentul poveştii. Căci în Coney Island, unde a ajuns ea să lucreze după ce a fugit de la adăpostul unde fusese adusă pentru îngrijiri (un grup de copii de la adăpost dăduseră peste ea, dezorientată şi rătăcită, într-o pădure din apropiere), alături de Cittie Parker, prietenul ei de culoare, în Coney Island, deci, se petrec crime cumplite şi aparent inexplicabile. Suzanne este chemată să dea o mână de ajutor. Fiica locotenentului Granger, colegă cu Suzanne, ştiind de talentul ei ieşit din comun, îşi convinge tatăl că tânăra vânzătoare de bilete poate fi singura lui şansă. În dezaprobarea tuturor, locotenentul o creditează cu încrederea sa oficială, amestecând-o astfel într-o afacere care o priveşte mai mult decât s-ar fi aşteptat ea la început.

Lucrurile degenerează, apar victime noi, ucise în moduri tot mai cumplite, şi Suzanne ajunge într-o luptă cu sine la o concluzie terifiantă. Trecutul ascuns ei de vălul amneziei se transformă într-o veritabilă poartă a iadului.

Massie construieşte o poveste credibilă, reconstruind cu pricepere o lume a începutului de secol XX. Personajele ei susţin cu brio o partitură deloc uşoară, transformând Hell Gate într-un horror psihologic zguduitor, al cărui final va surprinde şi cel mai blazat cititor.

O reîntâlnire mult aşteptată cu o autoare de calibru.

Despre Mircea PRICĂJAN

Mircea PRICĂJAN a scris 77 articole în Revista de suspans.

Născut la 2 septembrie 1980, Oradea; absolvit Facultatea de Litere, Universitatea Oradea – promoţia 2003, cu o teză despre Stephen King; masterat „Literatura română în context universal”, Facultatea de Litere, Oradea, cu o disertaţie despre literatura fantastică – 2004; în 2002, la Editura Universităţii din Oradea, apare romanul în 2 volume În umbra deasă a realităţii; articole, recenzii, interviuri, proză scurtă, traduceri din limba engleză în mai multe reviste din ţară (Familia, Vatra, Tribuna, Observator cultural, Orizont, Ziarul de duminică, Dilema, Prăvălia culturală, Luceafărul, Flacăra, Lettre Internationale, Respiro etc.) şi străinătate (Taj Mahal Review, Double Dare Press, Distant Worlds, Muse Apprentice Guild, SFFWorld etc.); tradus în jur de 50 de cărţi din limba engleză, apărute la editurile Aquila ’93, Millennium Press, Tritonic, Nemira, RAO, Polirom, Humanitas, Curtea Veche, All, Art, Trei. A fost redactor de carte la editura Curtea Veche. A fost editor-colaborator la revista FLACĂRA. A condus în intervalul 2003-2004 revista electronică IMAGIKON cu apariţie în limba engleză. Între 2010 şi 2012, a fost redactor-şef al revistei on-line SUSPANS. Din 2003, este redactor la revista de cultură FAMILIA. Din 2012, este editor al REVISTEI DE SUSPANS.

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *