Renko. Arkadi Renko (recenzia romanului Parcul Gorki)

bookpic-5-parcul-gorki-51129

Martin Cruz Smith – Parcul Gorki
Paladin, București, 2015

Un nou „sezon” de RS merită un început în forţă, iar romanul-cult „Parcul Gorki” al americanului Martin Cruz Smith mi se pare o alegere cum nu se poate mai potrivită pentru această ocazie.

Filmul omonim lansat în anul 1983, la doar trei ani după apariţia romanului, a contribuit fără îndoială la popularizarea lui Arkadi Renko, personajul principal al cărţii. Însă cartea a fost extrem de apreciată şi fără sprijinul peliculei, fiind întâmpinată cu numeroase reacţii pozitive, primind un premiu de specialitate şi fiind declarată „thriller-ul anului 1980” de către revista „Time”.

Unul dintre motive a fost că descrie suficient de realist viaţa cotidiană din Rusia comunistă, şi o face într-o perioadă în care Războiul Rece se afla la intensitate maximă, iar rivalitatea americano-sovietică era afişată prin toate metodele posibile (un alt exemplu celebru este meciul de box dintre Rocky şi Ivan Drago, în al patrulea film al seriei, apărut în 1985).

Iar celălalt motiv este că, pur şi simplu, este o carte poliţistă bună şi dacă, prin absurd, am dezbrăca-o de elementele geopolitice. Pentru că, în esenţă, este vorba despre oameni şi despre trăiri şi sentimente ce nu ţin cont de bariere geografice sau culturale: dragoste, lăcomie, dorinţă de putere, egoism, toate acestea sunt prezente pe întreg mapamondul, chiar dacă se manifestă în moduri mai mult sau mai puţin diferite.

Arkadi Renko este încă de la bun început prezentat ca un om care, deşi lucrează în cadrul sistemului – este anchetator-şef la miliţia moscovită – şi face parte din nomenclatură, fiind fiul unui general de armată, nu joacă în conformitate cu regulile impuse. Rezolvă cazurile fără să ţină cont de nimic altceva în afara dreptăţii, iar incoruptibilitatea nu era o calitate apreciată în acele vremuri. Dimpotrivă.

În momentul în care este anunţat că în Parkul Gorki au fost descoperite trei cadavre, împuşcate de la mică distanţă şi apoi mutilate pentru a li se împiedica identificarea, Renko îşi dă seama că nu sunt nişte crime “obişnuite”, provocate de aburii alcoolului sau de conflicte domestice. Acest lucru este înţeles şi de cei de la KGB, care consideră necesar să infiltreze un agent în echipa care investighează cazul, pentru a putea interveni rapid dacă se vor descoperi eventuale ramificaţii politice.

Treptat, în atmosfera cenuşie de început de primăvară moscovită îşi vor face apariţia personaje din cele mai diverse straturi sociale: conrabandişti mai mărunţi şi mai mari, dizidenţi, ofiţeri de rang înalt, procurori, un agent american care acţionează neoficial în mijlocul celor mai mari inamici ai Americii şi, nu în ultimul rând, Irina. Interogată iniţial de Renko deoarece acesta credea că Irina deţine informaţii care l-ar ajuta în derularea anchetei, între cei doi ia naştere o poveste de dragoste poate nu imposibilă, însă cu siguranţă dificilă şi, aparent, fără perspective.

Desigur, Arcadi va fi pus în mai multe situaţii care îi ameninţă viaţa. Va fi împiedicat de corupţia existentă până la cele mai înalte niveluri, va câştiga aliaţi improbabili, va fi trădat de prieteni şi, la un moment dat, va ajunge să colaboreze cu FBI chiar pe teritoriul american. Totul, în numele justiţiei.

Probabil că această aură de „excepţie care confirmă regula”, alături de evidentele calităţi detectivistice şi de latura umană a lui Renko cel fără uniformă şi care nu aderă la principiile comunismului, au făcut ca acest personaj să „prindă” extrem de repede la publicul din întreaga lume.

Succesul a fost confirmat de celelalte şapte romane apărute ulterior în care Renko îşi continuă aventurile. Dar „Parcul Gorki” poate şi merită să fie citită şi independent, scoasă din contextul seriei. Ceea ce vă şi recomand, de altfel.

Spor la lectură!

Despre ROIS Roger

Roger ROIS a scris 31 articole în Revista de suspans.

Născut la 13 iulie 1973 în Oradea, Rois Roger s-a licenţiat în biologie şi chimie. A avut nenumărate joburi, printre care şi acela mai exotic de biolog la Grădina Zoologică Oradea. A colaborat o vreme şi cu editura Aquila şi cu studioul de traduceri Total Record. Actualmente este curator la Zoo Brașov şi traducător freelancer.

Print Friendly

Un comentariu

  1. “Parcul Gorki” este una dintre cartile mele preferate. Am citit-o initial in varianta aparuta la editura Orizonturi (traducere si redactare foarte proaste), am vazut filmul de vreo 2 ori (ultima data la sfarsitul anului trecut) si mi-am pus in lista de lecturi varianta noua aparuta la editura Paladin. Care sper sa continue cat mai curand cu celelalte volume ale seriei. Am in bibiloteca si celelalte 2 aparitii Orizonturi (“Golful Havana” si “Urmarire la Cernobil” – volumele 4 si 5 din serie) dar recunosc ca mi-e putin teama sa le atac, nu mai vreau sa trec prin experienta neplacuta de la “Gorki Park”. Mai ales ca exista speranta Paladin, unde sper ca volumele sa apara in ordinea in care au fost scrise.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *