Rămâi cu bine, Stelian Munteanu! (Bogdan Hrib – „Patimile doamnei ministru”)

Bogdan Hrib – „Patimile doamnei ministru”

editura Tritonic, 2016

 

Seria mystery&thriller avându-l în centrul atenției pe Stelian Munteanu, jurnalistul cu apetență pentru poveștile cu iz de spionaj, a fost primul meu contact literar cu Bogdan Hrib.

Munteanu este un jurnalist ajuns la maturitatea deplină, ajuns editor, care, în ciuda faptului că nu-și dorește decât un trai liniștit alături de femeia iubită, are parte de tot felul de aventuri, anchete și povești cu crime și spioni. Pe parcursul celor cinci volume ale seriei, Munteanu leagă niște relații de prietenie atipică cu un polițist, Tony, dar și cu un personaj dubios de pe vremea războiului rece.

Începutul ultimului volum al seriei îl găsește pe Stelian într-o mică vacanță împreună cu soția, câteva zile prețioase în contextul în care Sofia lucrează în Londra, deci se văd puțin și pe fugă. Omul este obosit și frustrat de problemele legate de mediul editorial din România, apetența scăzută pentru lectură a românilor, pretențiile și ifosele unor autori, relațiile sinuoase cu băncile. În treacăt fie spus, cei care îl cunosc pe Bogdan Hrib vor descoperi asemănări între modul de gândire al personajului și al autorului…

Moartea în condiții suspecte, în Copenhaga, a unui bărbat în etate, posesor al unui pașaport românesc de pe vremea comunismului, îi smulge pe Stelian și pe polițistul Tony din existența lor liniștită și deschide cutia cu fantome, adică întâmplări și persoane pe care amândoi le doreau a fi parte din trecut. Din acest moment, totul se transformă în avalanșă, iar Stelian Munteanu este în mijlocul ei. De fapt, el se străduiește din răsputeri să se țină departe de poveste, dar nu-i iese. Nu vrea să afle detaliile cazului de la Tony, dar acestea ajung la el pe alte căi; nu vrea să plece la Copenhaga să ajute la anchetă, dar i se explică ferm că nu are de ales; nu are chef să se revadă cu Mișa, o fantomă a trecutului, dar nu are cum să-l refuze. Desfășurarea evenimentelor, deși bine închegată și susținută, capătă pe alocuri aspecte absurde. La un moment dat, chiar și Stelian Munteanu consideră unele aspecte ale poveștii inacceptabile și, sincer, sunt de acord cu el.

Câteva personaje au un trecut bogat, cu consecințe în prezentul cărții, fapt care permit autorului niște evocări ale unor momente cenușii ale istoriei României și nu numai, aspect care adaugă farmec și savoare romanului. Un alt atuu al cărții este Copenhaga. Hrib este fan al orașului. Îl cunoaște și îl iubește, iar acest lucru prilejuiește cititorului o călătorie literară interesantă.

Deși nu îmi era străin, personajul principal m-a surprins. Am în vedere realția lui ușor chinuită cu femeile. Doamne mai mult sau mai puțin fermecătoare și mai mult sau mai puțin interesate vin în contact cu el, dar Stelian pare a fi mai degrabă strasat de acest lucru, neștiind exact cum ar trebui să reacționeze. Compensează însă din plin prin atitudinea și imaginea pe care o crează femeii iubite. Pe Sofia nu o cunoaștem decât prin evocările lui, prin istorisirile referitoare la scurtele momente petrecute împreună. Lui Stelian Munteanu îi este dor de soție, o iubește, o apreciază pentru înțelegere, ea este centrul vieții lui chiar și atunci, poate mai ales, când lipsește. Fapt care este, cel puțin din punctul meu de vedere, fermecător.

Un lucru ușor deranjant este evocarea repetată a istoriei legată de uciderea unui general, evident o aventură trecută a lui Stelian, despre care însă nu aflăm nimic în romanul de față, în afară de faptul că s-a terminat cam prost. Cine va simți nevoia să afle despre ce e vorba, va trebui să citească „Ucideți generalul”. Există și câteva aspecte nelămurite în carte, cum ar fi implicarea tatălui Sofiei în poveste.

Puse una peste alta, acest ultim volum te lasă cu regretul că s-au încheiat aventurile lui Stelian Munteanu. Sunt curioasă cum va arăta viitorul proiect literar al autorului și sper din suflet că nu a vorbit serios când a spus că scriitorul Bogdan Hrib ia o pauză…

Despre Anamaria IONESCU

Anamaria IONESCU a scris 42 articole în Revista de suspans.

Anamaria IONESCU (n. 3 septembrie 1976 Bucuresti) este licenţiata în drept şi redactor al postului Radio România Antena Satelor, al Societăţii Române de Radiodifuziune. Scriitor român, autor de proză scurtă si romane. A debutat cu nuvela "Călătorie în familie" în rubrica "Luxul lecturii", realizată de publicistul Dan Mucenic în cotidianul "Atac"(2008). A mai publicat în revista literara "Fereastra". Are apariţii literare frecvente în revista "Vatra Veche" din Tg. Mureş. În 2009 s-a numărat printre laureații concursului de literatură Agatha Grigorescu Bacovia – Mizil, cu nuvela "Confesiune". În acelaşi an debutează editorial cu volumul de proză scurtă "Camera obscură". Continuă să publice cu o oarecare regularitate în "Vatra Veche" (Tg. Mureş). În 2013 a apărut cel de-al doilea volum de proză scurtă, "Pe cine nu laşi să moară...", la editura Tritonic, şi o povestire în volumul colectiv "Poveşti pe două roţi". In 2014 a publicat "Nume de cod: ARKON", primul din seria mystery&thriller "Sergiu Manta". 2015 este anul apari'iei unei editii revazute si adaugite a volumului de proza scurta de debut, "Camera obscura" la editura Tritonic.

Print Friendly

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *