Povești de adormit copiii

Christopher Paolini – Eragon
Traducere de Cezar Octavian Tabarcea
RAO Books, 2004

 

Adesea mi se întâmplă să trăiesc lucruri provenite din sfere diferite care să se completeze și complimenteze, ca și cum experiențele mele de viață ar fi plănuite dinainte de o minte ascunsă să se prindă în horă și să creeze astfel un tablou cu totul nou și neașteptat, ca jocul de culoare dintr-un caleidoscop. Se întâmplă, așadar, ca tocmai de aniversarea unui an de apariție a Revistei de suspans să ajung să citesc – și apoi să scriu – despre o carte-copil, o carte-copil care crește mare, trece de un prag evolutiv și se maturizează, avem noi să descoperim.

O carte pentru tineri despre un tânăr, a cărei lectură împrumută cititorului ceva din limpezimea și emoția, sentimentul de anticipație tipice vârstei.

Eragon este un băiat de la țară, rămas orfan în condiții oarecum misterioase și crescut de unchiul său cu dragul și devotamentul unui părinte adevărat. Eragon este un puști apropiat de natură, învățat cu greul și greutățile vieții de fermier, dar căruia nu i-a lipsit dragostea de familie în ciuda conjuncturii nefericite, astfel că îl cunoaștem ca pe un adolescent pe cale să devină bărbat în toată puterea cuvântului, cu valori morale bine stabilite, așa cum le stă bine eroilor din basme, chiar dacă aflat într-un moment delicat al existenței sale. În preumblările lui prin munți, băiatul nostru dă peste o piatră fermecată și de aici se dezvăluie întreg romanul, căci piatra fermecată nu este o simplă nestemată, ci nici mai mult, nici mai puțin decât un ou de dragon, cum vom afla în bună vreme. De la bun început însă, Eragon este încântat de noua sa descoperire, sperând că aceasta le va aduce lui și familiei sale adoptive un răgaz de la muncile istovitoare pentru pregătirile de iarnă; oul de dragon se dovedește a fi, măcar pentru moment, o povară, căci soarta lui se leagă inextricabil de viața găsitorului și astfel Eragon se găsește aruncat deodată în mijlocul luptelor de putere din imperiu: cei dragi au de suferit și eroul nostru se vede nevoit să purceadă într-o aventură prin imperiu spre a-și duce la bună îndeplinire misiunea asumată de cavaler, apărător al celor slabi și asupriți și a descâlci întrucâtva ițele încurcate ale jocurilor de interese și forțe care modelează universul lui. O lume populată de oameni, dragoni, cavaleri, elfi, pitici și urgali, civilizații străvechi, o lume unde răul este ceva atât eteric, întruchipat sub formă de Umbră ce adună laolaltă spiritele malefice, cât și palpabil, cum sunt slujitorii Ra’zac, o lume unde totul este aparent alb-negru, dar unde în fapt întâlnim trădători și trădați, iar diferențele dintre ei sunt… estompate.

Dacă ați citit Lord of the Rings (Stăpânul inelelor) a lui J R R Tolkien, trilogia Moștenirii, din care Eragon este primul volum, vi se va părea, cred, o variantă repovestită pentru tineri. Și nu v-ați înșela prea tare, îndrăznesc a zice, asta și din pricină că autorul Christopher Paolini a publicat acest prim volum pe vremea când el însuși nu era decât un adolescent în pragul vieții, precum eroul său cavaler. Nu știam nimic despre Paolini, dar citind cartea scriitura îmi suna oarecum naivă, inocentă, entuziastă și pe alocuri puțin dezlânată: de pildă, mai uită să explice una-alta, își dă seama când ajunge la o cotitură în firul povestirii și, hop, apar și detaliile necesare, nu tocmai elegant introduse în narațiune; iar modul de a privi lumea rămâne până la urmă unul copilăros, chiar dacă de o seriozitate ce depășește vârsta autorului. Acestea fiind zise, cartea este menită publicului cititor adolescentin și se înțelege că abordarea este una pe măsură; pe de altă parte, nu știu voi, dar eu la cincisprezece-șaisprezece ani scriam poezie și povestiri scurte, mi se pare cu totul demn de admirație efortul susținut și rezistența unui puști care scrie un volum de sute de pagini, fie el redactat și îndrumat de părinții săi și alți binevoitori din domeniu (chiar dacă, ar argumenta unii, este mai greu să scrii concis și la obiect decât să umpli pagini).

Limbajul este necomplicat, istorisirea – simplă, în ciuda tuturor răsturnărilor de situație, astfel că permite tălmăcirea ei, în stil foileton firește, chiar și unui copil de doi ani, așa cum am făcut eu în câteva seri când nu mai știam ce să-i povestesc fetiței mele. O carte pentru tineri despre un tânăr, a cărei lectură împrumută cititorului ceva din limpezimea și emoția, sentimentul de anticipație tipice vârstei. Oare ce recomandare mai potrivită pentru acest moment-cheie al revistei, revistă ce a crescut frumos de-a lungul anului care tocmai s-a scurs?! Și promisiunea numărului viitor, firește, cu recenzia celui de-al doilea volum al trilogiei lui Eragon, Eldest.

Despre Alexandra POPESCU

Alexandra POPESCU a scris 16 articole în Revista de suspans.

Print Friendly

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *