Oameni sau varcolaci?

 Metamorfoze

Antologia Metamorfoze, editor: Andreea Sterea

Crux Publishing, 2015, 205 pagini

“Vârcolacul nu este (asa cum mulți cred) un om care poate lua forma unui lup – este un lup care ia înfățișarea unui om! “

Un companion potrivit pentru o noapte fără lună, pentru un cititor aflat într-un loc uitat de lume, încercând să uite de zgomotele neliniștitoare de afară, colecția Metamorfoze reunește unsprezece povestiri atent selectate, majoritatea fiind scrise de autori clasici străini și traduse in limba română în premiera la noi (doar două povestiri din volum sunt scrise de români).

Lup-Nomad de Algernon Blackwood surprinde întâlnirea și apropierea graduală dintre un recepționer de hotel pasionat de pescuit și un lup – spirit totemic indian. Deși nu este o poveste de groază propriu-zisă (nu provoacă ), suspansul este bine dozat. Ceea ce impresionează este modul în care personajul principal identifică treptat trăsături umane la un animal pe care-l percepe la început, așa cum e și firesc, un pericol, pentru ca ulterior să îi devină tovarăș. Textul a fost publicat prima dată în 1920 de către Lovecraft, unul dintre „maeștrii moderni” în eseul „Supernatural Horror in Literature”.

Unul dintre cele două texte semnate de autori romani, Lenore Arras de Ovidiu Crâznic începe cu evocarea eroinei, acum moartă, și cu promisiunea răzbunării morții ei. Într-adevăr, dorința neîmpăcată de răzbunare este cea care îl mână pe erou să traverseze munți neprietenoși, având pe urmele lui niște hibrizi de lupi – avataruri ale unui zeu al terorii. Deși textul mi s-a părut cam greoi, finalul mi-a redeșteptat atenția, dezvăluind atât legătura dintre protagonist și lupi, cât și ambiguitatea relației dintre personaje (iubiți sau frate și sora).

O povestire mai puțin cunoscută a lui Sir Arthur Conan Doyle este Barrington Cowles, numele unuia dintre logodnicii domnișoarei Northcott care au un sfârșit tragic. Kate este un amestec fascinant de frumusețe ieșită din comun, cruzime și putere de subjugare a voinței victimei, își terorizează mătușa bătrână, râde când aude că fostul ei logodnic este la un pas de moarte și face niște dezvăluiri viitorilor soți care îi urmăresc până îți dau sfârșitul.

Proscrisul de Robert E. Howard are loc într-o Africa întunecată, loc pentru comerț cu sclavi și magie neagră. Un tigru este suspectat că atacă noaptea oaspeții unui castel, dar aflăm că unul dintre oaspeți este un vârcolac. Ceea ce distinge această povestire de celelalte este dimensiunea umană a eroului, care are remușcări pentru actele de violența săvârșite în stările de licantropie și dorește să-și recapete umanitatea.

În Stigmatul bestiei, Rudyard Kipling mută acțiunea pe un alt continent – India. În noaptea de Revelion după câteva sticle de băutură, un colonist intră într-un templu și pângărește o statuie. Este atins imediat de o boală misterioasă, asemănătoare cu turbarea, de care nu pare a fi conștient, iar prietenii lui îl caută pe preotul care l-a blestemat, ca să îl salveze.

Lovecraft creează o nouă bijuterie întunecată în Inspirație pentru Pickman. Prietenul lui Pickman, un pictor controversat, relatează vizita în atelierul său improvizat într-o pivniță. Descoperirile macabre și teama vizitatorului sunt redate într-un crescendo echilibrat, scriitura este presărată cu trimiteri frecvente la picturi grotești sau la procesele vrăjitoarelor din Salem. Aflăm la final ce l-a inspirat pe pictor și i-a provocat prietenului său o eternă fobie de spații subterane.

Sură, lupoaica de George Macdonald este, ca și povestirea lui Conan Doyle, un mix de erotism și cruzime, eroul se rătăcește pe o insula pustie în Scoția și se adăpostește în locuința unei Personajul feminin este excelent portretizat, memorabil, există și aici o latură de umanitate în dorința ei de a fi iubită.

În Fiara, Guy de Maupassant se inspiră din cazul bestiei din Geuvaudan. Obsesia pentru vânătoare îi împinge pe doi nobili pe urmele unui lup uriaș, care face ravagii în ținuturile din vecinătatea castelului. Căderea nopții îi surprinde în pădure, unde, pe nesimțite, vânătorul devine vânat.

Misterele din Sparktower este cea de-a doua povestire din colecție semnata de un român, Șerban Andrei Mazilu. O surpriză plăcută pentru mine, care m-a purtat într-o lume cu tușe de film noir. Un detectiv lucrează la elucidarea unor serii de crime, caz în care este implicat un zeu păgân al morții și slujitorii lui, vârci. O parte din personajele din universul captivant descris de Șerban Mazilu se regăsesc în romanul Anotimpul pumnalelor, de același scriitor.

Saki este prezent cu un text rece, cu o nota de sarcasm, Gabriel-Ernest. “Ai o fiară în pădurile tale”, este avertizat personajul principal, care în scurt timp întâlnește un adolescent sălbăticit în pădure. Deși tânărul recunoaște că se hrănește cu carne de animal sau de om, proprietarul trece cu vederea răspunsurile sale, însă rămâne cu întrebările după ce acesta dispare misterios împreuna cu un copil.

Tarnhelm, sau cum a murit unchiul Robert de Hugh Walpole încheie volumul. Povestirea îmi amintește puțin de Bestiar a lui Cortazar. La fel, un copil este trimis în vacanța într-o casă stranie, cu interdicția de a pune piciorul într-o anumită parte a casei, numai că aici fiara este una dintre rudele sale.

Metamorfoze este o călătorie în diferite lumi, având ca liant aceleași creaturi fantastice. Invit cititorii să o descopere pe cea în care se simte (in-)confortabil.

Despre Ana Maria CODESCU

Ana Maria Codescu a scris 17 articole în Revista de suspans.

Ana Maria crede in magia din spatele poveștilor, și ocazional încearcă să o aducă în lumea aceasta. O povestire scrisă de ea a fost publicată în colecția „Bucureștiul în 22 de povești”, în 2009. De un an, participă de două ori pe lună la atelierele creative organizate de Clubul Scriitoarelor.

Print Friendly

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *