Moartea ia cu asalt orașul (George Arion – „Însoțitorul lui Iisus”)

George Arion – „Însoțitorul lui Iisus”

Crime Scene Press, 2016, 248 pagini

 

Și cititul mult are dezavantajele sale. De exemplu, nu te mai entuziasmezi așa ușor în prezența unei cărți bune. Devii mult mai pretențios. Și te auzi spunând mai rar: ce carte faină!

Volumul despre care vreau să vă povestesc face parte dintr-o categorie pe care Codul lui Da Vinci a readus-o în atenția iubitorilor de romane de acțiune: crime-ul cu iz religios. Și dacă tot am amintit de cartea lui Dan Brown, din puncul meu de vedere, este un roman mystery&thriller bun, iar isteria legată de el o consider o cascadorie publicitară. Una deșteaptă.

Deși face parte din acelaș gen, romanul lui George Arion, Însoțitorul lui Iisus, nu putea fi mai diferit. Într-un orășel oarecare din America, două evenimente dramatice zguduie comunitatea altfel liniștită. Într-o seară de weekend un tânăr detonează o bombă într-un restaurant plin. Nu trece mult timp și un puști orfan, care găsise adăpost alături de preotul catolic din localitate, descoperă un câmp împănat de cadavre. Încet, încet lucrurile se îndreaptă către doi oameni de știință cu o reputație îndoielnică și o teorie științifico-religioasă greu de digerat. Fiecare dintre personajele urmărite în carte: polițstul, criminalistul, preotul, jurnalista și ceilalți investighează pe cont prpriu pentru a da de cap părții de poveste pe care o cunosc. Căci nici unul nu are acces la întregul adevăr.

Un alt aspect care m-a încântat în mod deosebit este scriitura. George Arion și-a conceput cartea ca pe un summum de articole de ziar. Chiar și stilul este cumva minimalist în aparență, ceea ce face romanul extrem de ușor de citit. În plus, în ciuda stilului jurnalistic, fircare personaj beneficiază de o creionare atentă și detaliată, fapt care permite cititorului o comunicare la nivel emoțional cu fiecare dintre aceștia.

George Arion nu se sfiește să aducă în discuție teme sensibile pentru lumea creștină, de la scandalurile legate de abuzurile comise de unii preoți catolici asupra copiilor și lipsa enorișilor din biserici până la teoriile controversate cu privire la întoarcerea Mântuitorului. Iar faptul că nu toate dilemele morale din poveste își găsesc un răspuns concret face lectura și mai captivantă.

Recunosc, am fost ușor dezamăgită de faptul că autorul a decis să plaseze acțiunea în Statele Unite. Cred că ar fi fost interesant să descoperim o astfel de poveste având ca fundal biserica Neagră din Brașov sau piața Trapezului din București.

Pe de altă parte, Însoțitorul lui Iisus este un roman pe care îl recomand cu căldură. Mai mult decât atât. Vă spuneam, ceva mai devreme, că, în ceea ce mă privește, Codul lui Da Vinci, al lui Dan Brown a fost o lectură plăcută. Ei bine, romanul lui George Arion mi-a plăcut mai mult. Și sper că mă credeți când vă spun că nu e vorba despre un fals patriotism local.

Despre Anamaria IONESCU

Anamaria IONESCU a scris 43 articole în Revista de suspans.

Anamaria IONESCU (n. 3 septembrie 1976 Bucuresti) este licenţiata în drept şi redactor al postului Radio România Antena Satelor, al Societăţii Române de Radiodifuziune. Scriitor român, autor de proză scurtă si romane. A debutat cu nuvela "Călătorie în familie" în rubrica "Luxul lecturii", realizată de publicistul Dan Mucenic în cotidianul "Atac"(2008). A mai publicat în revista literara "Fereastra". Are apariţii literare frecvente în revista "Vatra Veche" din Tg. Mureş. În 2009 s-a numărat printre laureații concursului de literatură Agatha Grigorescu Bacovia – Mizil, cu nuvela "Confesiune". În acelaşi an debutează editorial cu volumul de proză scurtă "Camera obscură". Continuă să publice cu o oarecare regularitate în "Vatra Veche" (Tg. Mureş). În 2013 a apărut cel de-al doilea volum de proză scurtă, "Pe cine nu laşi să moară...", la editura Tritonic, şi o povestire în volumul colectiv "Poveşti pe două roţi". In 2014 a publicat "Nume de cod: ARKON", primul din seria mystery&thriller "Sergiu Manta". 2015 este anul apari'iei unei editii revazute si adaugite a volumului de proza scurta de debut, "Camera obscura" la editura Tritonic.

Print Friendly

Un comentariu

  1. Multumesc pentru aprecieri. Sper sa avem prilejul unei intalniri pentru a comenta mai mult.
    Si multe multumiri Revistei de suspans.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *