Luna nouă (Ian McDonald – „Luna Nouă”)

Ian McDonald – „Luna Nouă”
New Moon (2015)
traducere: Ruxandra Toma
2017, editura Nemira, colecția Nautilus, , 440 pag.

Pe Ian McDonald l-am ținut minte de când i-am citit cele două cărți traduse în colecția Cyborg a editurii Pygmalion: Inimi, mâini, glasuri și Necroville. Raportându-mă la gusturile mele literare, nu mi-a plăcut niciuna dintre ele. Dar ambele aveau un „ceva” ce m-a incitat, a scormonit undeva în străfundurile ființei mele și nu le-a permis să rămână niște simple cărți pe care le-am parcurs, cândva. Poate că, într-o conjunctură favorabilă, ar fi ajuns să aibă asupra mea același efect ca scrierile lui Brussolo – un scriitor atipic pentru preferințele mele.

Prin urmare, când am aflat că Nemira a tradus primul volum al seriei Luna, am stat pe gânduri. Bănuiam că incompatibilitățile dintre stilul autorului și gusturile mele era posibil să fi rămas la fel. Pe de altă parte, mai trecuseră niște ani peste mine, ca și peste autor, așa încât… cine știe? În plus, exista acel „ceva” pe care simțeam nevoia să-l caut în noua creație a autorului britanic.

Luna nouă surprinde viața pe satelitul Pământului, aflat sub controlul a cinci mari familii. Numeroase flashback-uri îi permit cititorului să se familiarizeze cu modul în care a fost cucerită Luna, cum și-au stabilit sferele de influență clanurile. Pentru că totul se reduce la asta în lumea imaginată de McDonald. La visul locuitorilor lumii a treia de a găsi o viață mai bună pe un corp ceresc unde moartea se află la un pas distanță. Unde companiile vechi, capitaliste, au pus mâna pe resurse și controlează tot ce ține de comerț, îmbogățindu-se tot mai mult. Și unde un om cu mintea ageră poate descoperi oportunități, dar nu le poate proteja în fața celor puternici, care nu se dau în lături de la nimic.

Singura salvare sunt alianțele și, uneori, tratatele internaționale. Deși cele din urmă pot fi interpretate la limită, dacă se folosesc anumite pârghii. Și, ca în orice lume cu structuri mafiote, răzbunarea este la ordinea zilei. Sălbatică. Lipsită de orice urmă de milă.

Acesta este universul creat de Ian McDonald. Și reușește să-l contureze cu atâta forță și veridicitate, încât cititorul nu poate decât să-l creadă. Mai ales că nimic din ceea ce vede nu-i este necunoscut. Săraci exploatați fără remușcări, reduși (literalmente, în cazul de față) la simpli roboți sau clone. Oameni care au luptat pentru a asigura un viitor familiilor lor, doar pentru a asista la iminenta prăbușire a propriului imperiu din cauza unor fii sau nepoți nevolnici, ce au primit bogăția de-a gata și cred că le știu pe toate.

Cartea este una foarte dură, dar tot ceea ce e prezentat sună extrem de veridic. Sunt știrile din mass-media pe care le vedem zi de zi, doar că mutate pe Lună. Iar McDonald are grijă să ofere un cadru verosimil al acțiunii, pigmentând totul cu informațiile științifice necesare realizării unui habitat locuibil, funcțional. Și face asta fără a îngreuna inutil lectura, ci explicând exact ce și unde este nevoie.

Citind volumul, mi-am amintit de trilogia Marte a lui Kim Stanley Robinsons. Un proiect la fel de ambițios, care trata terraformarea planetei roșii de la primele etape, până la transformarea ei într-o planetă similară Terrei. În cazul respectiv, deși am apreciat anvergura și modul de realizare al proiectului, n-am reușit să rezonez cu el. Ceva nu s-a legat în sufletul meu, rămânând ca doar rațiunea să se încline în fața trilogiei.

În cazul de față, lucrurile au semănat într-o oarecare măsură, dar din motive diferite. Am constatat că relația între gusturile mele și scrierile lui Ian McDonald a rămas aceeași ca în urmă cu mulți ani. Nu suntem pe aceeași lungime de undă, stilistic vorbind, dar îi admir ideile și abordarea. Și, desigur, nu sunt deloc atras de violență, de distrugere, de tristețe… Prefer scrierile mai luminoase.

Prin urmare, toate minusurile pe care le-am găsit acestei cărți țin strict de gusturile mele. Vorbind obiectiv, cred că Luna nouă este o realizare remarcabilă. Pentru cei pasionați de comploturile ce se întind pe durata unor generații, de afacerile mafiote, de viața dură într-un mediu ostil, unde nimeni nu poate fi sigur pe nimeni, în afara lui însuși, sunt convins că primul volum al seriei lui Ian McDonald le va oferi un festin pe cinste.

Despre Lucian Dragoș BOGDAN

Lucian Dragoș BOGDAN a scris 31 articole în Revista de suspans.

Lucian-Dragoş Bogdan (n. 16 iulie 1975, Alba Iulia), a absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca. În prezent este educator şi coordonator la un centru de recuperare pentru copii cu dizabilităţi şi administrator al unei firme care se ocupă cu produse handmade. Locuieşte în Alba Iulia. A debutat în 1991, în nr. 17 al ziarului Alba Forum cu povestirea „Triunghiul Bermudelor”. A mai publicat în Argos, CPSF Anticipaţia, Discobolul, EgoPHobia, Ficţiuni.ro, Galileo, Gazeta SF, Helion, Helion Online, Jurnalul de imagine, Luceafărul, Lumi Virtuale, Nautilus. Este prezent în Almanahul Anticipaţia 2016 şi în antologiile Argos Doi, Dincolo de orizont şi Exit. Povestiri de dincolo. În anul 2015 a primit premiul RomCon pentru cea mai bună povestire SF a anului 2014 (pentru „Dincolo de orizont”) şi premiul I la a XXX-a ediţie a Concursului Naţional de Proză Scurtă Helion (pentru „Doar atât: scriu”). Volume publicate:Trilogie (2004), Zeul Kvun (2004), Frontiera (2006), Vraciul de pe norul interior (2014), Pânza de păianjen (2014), Uneori, când visez... (2015), Omul-fluture (în colaborare cu Teodora Matei, 2015), Întâmplări din oceanele timpului (2016), Povestiri fantastice (2016), Vânătorii de capete (2016).

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *