Despre întortocheatele căi ale minții criminale (E.O. Chirovici – „Cartea oglinzilor”)

E.O. Chirovici – „Cartea oglinzilor”

editura RAO 2017, 298 pagini

O iubire pierdută, un manuscris incomplet și o moarte neelucidată sunt ingredientele celui mai recent roman polițist al lui Eugen Chirovici. Joseph Wieder, profesor de psihologie reputat la Princeton, are parte de o moarte violentă. Poliția nu reușește să descopere vinovatul, iar timpul așază praful peste caz. Treizeci de ani mai târziu, unul dintre apropiații victimei trimite unui agent literar un fragment de manuscis care prezintă varianta sa asupra evenimentelor din acea iarnă. În ciuda faptului că era o poveste veche și uitată, mai mulți oameni sunt prinși în descuracarea ițelor.

Ceea ce m-a determinat să citesc romanul nu a fost campania publicitară din jurul lui, ci mai degrabă opiniile contrare pe care le-au exprimat cei care l-au citit inaintea mea.

Din capul locului trebuie să vă avertizez: scriitura este una plină de detalii. Punerea în temă, conturarea mediului și a personajelor este foarte atent construită. Aș putea spune că începutul cărții trenează din cauza abundenței de informații ținând de cadrul social și devenirea personajului. Pe parcursul poveștii, însă, detaliile devin mai structurate și mai îndreptate către creionarea acțiunii.

Interesant este modul în care autorul a structurat povestea. Practic, există trei puncte de vedere asupra evenientelor: al agentului literar care primește manuscrisul, al unui reporter și al unui fost polițist. Fiecare începe să investigheze de unde a abandonat celălalt, iar motivele implicării în dezlegarea misterului sunt de natură personală în fiecare caz. Un alt plus al „Cărții oglinzilor” îl constituie răsturnările de situație care adaugă dinamism unei relatări un pic prea calme după gustul meu. Chirovici nu se zgârcește în crearea personajelor atât din punct de vedere al personalității, cât și al istoriei fiecăruia. Ceea ce m-a surprins este fapul că, deși dragostea joacă un rol important în derularea poveștii, tensiunea dată de chimia pe care o presupune o relație amoroasă este un pic cam palid reliefată. Dar sunt conștientă că aici este o chestiune de percepție individuală.

La final „Cartea oglinzilor” este un roman polițist clasic, scris după toate regulile genului, iar intriga, deși constituită din elemente vechi de când lumea – gelozia, ambiția, setea de răzbunare – este una captivantă și surprinzătoare.

Am, însă, și eu un of. Chirovici face parte dintr-un grup special de autori care, deși sunt români, și-au găsit consacrarea și recunoașterea dincolo de granițele țării, scriu în altă limbă, iar poveștile lor sunt plasate în alte universuri socio-culturale. Speranța mea de a citi un roman de-al său sau, să zicem, de-al Monicăi Ramirez plasat în România scade, cu atât mai mult cu cât autori de marcă, dar și cei foarte tineri, aleg să-și plaseze poveștile dincolo de granițe, cu precădere în America. Poate că una din metodele de a ne fideliza cititorii constanți, pe de o parte, și a ne face remarcați în peisajul universal, pe de altă parte, este și valorifiarea potențialului de originalitate dat de mediul din care provenim. Zic și eu…

Despre Anamaria IONESCU

Anamaria IONESCU a scris 45 articole în Revista de suspans.

Anamaria IONESCU (n. 3 septembrie 1976 Bucuresti) este licenţiata în drept şi redactor al postului Radio România Antena Satelor, al Societăţii Române de Radiodifuziune. Scriitor român, autor de proză scurtă si romane. A debutat cu nuvela "Călătorie în familie" în rubrica "Luxul lecturii", realizată de publicistul Dan Mucenic în cotidianul "Atac"(2008). A mai publicat în revista literara "Fereastra". Are apariţii literare frecvente în revista "Vatra Veche" din Tg. Mureş. În 2009 s-a numărat printre laureații concursului de literatură Agatha Grigorescu Bacovia – Mizil, cu nuvela "Confesiune". În acelaşi an debutează editorial cu volumul de proză scurtă "Camera obscură". Continuă să publice cu o oarecare regularitate în "Vatra Veche" (Tg. Mureş). În 2013 a apărut cel de-al doilea volum de proză scurtă, "Pe cine nu laşi să moară...", la editura Tritonic, şi o povestire în volumul colectiv "Poveşti pe două roţi". In 2014 a publicat "Nume de cod: ARKON", primul din seria mystery&thriller "Sergiu Manta". 2015 este anul apari'iei unei editii revazute si adaugite a volumului de proza scurta de debut, "Camera obscura" la editura Tritonic.

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. Da, si mie imi pare rau ca sunt nevoiti sa plaseze actiunea in alt spatiu decit cel romanesc (desi nu ma surprinde cind vad unele reactii pe aici prin strainatate, mai ales in SUA si Anglia la ora actuala, cind incerci sa descrii ceva ce nu corespunde cu experienta lor de viata).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *