Două anchete paralele şi o aventură amoroasă

Lee Child – Ancheta
Traducere de Ana Dragomirescu
Editura Litera, Bucureşti, 2012
448 pp.

 

Anul acesta, Lee Child va împlini 59 de ani. Făcând socotelile, ne dăm seama că s-a născut în 1954. În Marea Britanie. A lucrat ani buni în televiziune, printre proiectele la realizarea cărora a dat o mână de ajutor numărându-se şi celebrul serial poliţist Cracker (subintitulat la noi, atunci când a fost difuzat la TV, Psihologia crimei). Se pare că slujba aceasta-i plăcea mult, căci probabil singur n-ar fi renunţat la ea. A fost însă concediat, motivul fiind anumite nevoi de restructurare. În orice caz, britanicul Jim Grant a ales varianta optimistă şi-a văzut acest şut ca pe-un sănătos salt înainte: şi-a luat pseudonimul Lee Child şi s-a aşternut la scris, considerând că literatura este „cea mai pură formă de entertainment”. În 1997 publică romanul Killing Floor, primul din de-acum celebra serie Jack Reacher, şi, graţie succesului neaşteptat (i-a adus două premii: un Anthony şi-un Barry; şi două nominalizări: la Premiile Dilys şi Macavity), şi-a făcut bagajele şi s-a mutat în SUA.

Un roman puternic, un protagonist cu care cititorul empatizează imediat, o poveste complicată, cu răsturnări de situaţiei deloc intempestive, ci în logica internă a cărţii, o ediţie românească bine lucrată. De citit de preferinţă fără a-l avea în gând pe Tom Cruise ca Jack Reacher.

De-atunci a publicat 17 romane, toate avându-l ca protagonist pe Reacher, al 18-lea, Never Go Back, urmând a apărea chiar anul acesta. Interesant este faptul că unele romane din serie sunt narate la persoana I singular, în vreme ce altele la a III-a sg. În 2012 şi-a adjudecat una dintre cele mai râvnite distincţii americane: National Book Award la categoria Thriller & Crime Novel of the Year pentru A Wanted Man. În 2009 a fost ales preşedinte al Mystery Writers of America, cea care oferă anual Edgar-urile (altfel spus, premiile Edgar Allan Poe).

Cu toate că scrierile sale au fost deseori acuzate că ar păcătui printr-un stil „comercial”, oricine a avut curiozitatea să citească măcar un singur roman de Lee Child poate depune mărturie că lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Child scrie cu fler, concepe o proză densă, deseori descriptivă, bine documentată, că este adeptul personajului care ghidează acţiunea, personaj pe care îl conturează cu migală, nepreferând acele fantoşe şchioape din alte romane slabe ale genului al căror unic scop în „viaţă” este acela de vehicul pentru acţiune.

Cel mai bine realizat dintre aceste personaje este, evident, protagonistul seriei: Jack Reacher. Fost maior în Poliţia Militară americană, acesta s-a născut de fapt în Germania, la o bază militară. Absolvent de West Point, a fost inclus într-o brigadă specială de investigare a cazurilor deosebit de grave care apăreau în special în sânul Forţelor Speciale. Pentru meritele sale, a fost recompensat cu nenumărate medalii, culminând cu Inima Purpurie. Cele mai multe romane îl prezintă după ce a ieşit din rândurile Armatei şi a devenit un hoinar, străbătând Statele Unite cu autostopul sau cu autobusul (nu are permis de conducere). Niciodată nu poartă cu el mai mult decât strictul necesar. Om mai degrabă taciturn, este în esenţă un stoic şi preferă să împartă dreptatea până la ultima picătură de sânge. Îşi ucide duşmanii fără reţineri, pentru că „aşa este drept”. Remuşcările-i sunt complet străine. Nici de departe un supererou, Jack Reacher se desprinde totuşi din pagină învăluit într-o astfel de aură.

Mai nou, pe marele ecran Jack Reacher a primit chipul lui Tom Cruise, într-o ecranizare a romanului One Shot.

Din seria care-i este dedicată, în limba română au fost traduse până acum doar patru titluri. Primele trei la defuncta colecţie Thriller&Mystery de la Humanitas Fiction, anume Capcana Margrave, Evadare imposibilă, Să nu greşeşti, iar al patrulea, chiar anul trecut, Ancheta, despre care vom vorbi aici, la Editura Litera, în excelenta colecţia Thriller.

Al şaisprezecelea roman al serie, Afacerea (The Affair, în original – 2011) este, în fapt, un prequel, acţiunea petrecându-se cu şase luni înaintea celei din romanul de debut al lui Child, Killing Floor. Aici ne sunt prezentate premisele care au dus la încheierea carierei militare a lui Reacher.

În Carter’s Crossing, un orăşel din Mississippi, iubita unui soldat este găsită cu gâtul tăiat. Asasinul să fie un localnic ori poate cineva de la Fort Kelham, uriaşa bază rangerilor militari de elită? Reacher primeşte ordin să se infiltreze sub acoperire, să monitorizeze ancheta şi apoi să se facă nevăzut. Lui însă i-e greu să execute acestea întocmai. Deoarece descoperă că lucrurile sunt mai complicate de cum par, se implică activ, încercând să descopere adevărul, în vreme ce toţi ceilalţi se dau peste cap să-l îngroape definitiv.

Toate evidenţele conduc spre concluzia că situaţia are şi o pronunţată latură de ordin politic. Căpitanul Reed Riley, comandantul uneia dintre unităţile de rangeri de la Kelham, este fiul senatorului Carlton Riley, preşedintele Comisiei Serviciilor Armate, o persoană cu o puternică influenţă asupra dimensiunii iminentelor reduceri a bugetului diverselor arme. Senatorul ştie că, graţie fiului său militar, beneficiază de multe voturi, cu atât mai multe cu cât fiul său s-ar dovedi deosebit de merituos, câştigând poate şi o medalie. Partea greşită este calculul multora din interiorul Forţelor Armate, care au preluat asupra lor interesele politice ale senatorului. Aceştia ar fi în stare de orice pentru a preîntâmpina compromiterea reputaţiei companiei conduse de Riley Jr., iar încercările lor de-a muşamaliza cazul duc la noi şi noi morţi. Aşa se face că osârdia cu care Reacher caută să aducă adevărul la lumină este văzută ca o reală ameninţare la adresa „intereselor de grup”.

Un rol la fel de important îl joacă şi şeriful Elizabeth Deveraux. Deşi Reacher e sfătuit de amicii săi „din schemă” să nu-şi pună încrederea în ea, atracţia de natură mai mult decât profesională dintre ei iese biruitoare, ca şi faptul că – se dezvăluie pe parcurs – şeriful Elizabeth a activat şi ea în Marina Militară, ocupând un post asemănător cu al său. Cu toate acestea, firea rezervată şi suspicioasă a lui Reacher nu-i îngăduie să lase garda jos complet.

Cele două anchete, cea oficială, a Armatei, şi cea paralelă, personală, a lui Reacher, ajung la final, fiecare găsind vinovatul. Numai că acesta nu este unul şi acelaşi. Astfel, Reacher se vede pus în faţa unei dileme: să păstreze tăcerea, cu riscul de-a nu se mai putea privi vreodată în oglindă cu inima uşoară, sau să anunţe public ceea ce ştie, lucru care ar duce inevitabil la eliminarea lui din Armată.

Un roman puternic, un protagonist cu care cititorul empatizează imediat, o poveste complicată, cu răsturnări de situaţiei deloc intempestive, ci în logica internă a cărţii, o ediţie românească bine lucrată. De citit de preferinţă fără a-l avea în gând pe Tom Cruise ca Jack Reacher.


„Şeriful s-a îndreptat către cadavru, încet şi cu grijă, atentă pe unde caldă. S-a apropiat îndeajuns de mult încât să-l poată atinge, apoi s-a lăsat pe vine, cu coatele pe genunchi şi cu degetele împletite. S-a uitat, de la dreapta la stânga, la cap, bust, braţe, picioare. Pe urmă s-a uitat de la stânga la dreapta, din nou aceeaşi secvenţă, dar în ordine inversă.

Apoi a ridicat privirea şi a spus:

— Ce dracu’ e asta?”

Lee Child — Ancheta


Despre Mircea PRICĂJAN

Mircea PRICĂJAN a scris 77 articole în Revista de suspans.

Născut la 2 septembrie 1980, Oradea; absolvit Facultatea de Litere, Universitatea Oradea – promoţia 2003, cu o teză despre Stephen King; masterat „Literatura română în context universal”, Facultatea de Litere, Oradea, cu o disertaţie despre literatura fantastică – 2004; în 2002, la Editura Universităţii din Oradea, apare romanul în 2 volume În umbra deasă a realităţii; articole, recenzii, interviuri, proză scurtă, traduceri din limba engleză în mai multe reviste din ţară (Familia, Vatra, Tribuna, Observator cultural, Orizont, Ziarul de duminică, Dilema, Prăvălia culturală, Luceafărul, Flacăra, Lettre Internationale, Respiro etc.) şi străinătate (Taj Mahal Review, Double Dare Press, Distant Worlds, Muse Apprentice Guild, SFFWorld etc.); tradus în jur de 50 de cărţi din limba engleză, apărute la editurile Aquila ’93, Millennium Press, Tritonic, Nemira, RAO, Polirom, Humanitas, Curtea Veche, All, Art, Trei. A fost redactor de carte la editura Curtea Veche. A fost editor-colaborator la revista FLACĂRA. A condus în intervalul 2003-2004 revista electronică IMAGIKON cu apariţie în limba engleză. Între 2010 şi 2012, a fost redactor-şef al revistei on-line SUSPANS. Din 2003, este redactor la revista de cultură FAMILIA. Din 2012, este editor al REVISTEI DE SUSPANS.

Print Friendly, PDF & Email

30 Comentarii

  1. Mai sunt doua romane traduse la Reader’s Digest:

    http://legacy.rd.com/rdstore/viewSku.do?skuid=20898&storeid=1200
    http://legacy.rd.com/rdstore/viewSku.do?skuid=20908&storeid=1200

    Corespondentul lor in engleza:

    Killing Floor – Capcana Margrave (Humanitas)
    Die Trying – Evadare imposibila (Humanitas)
    Without Fail – Sa nu gresesti (Humanitas)
    Bad Luck and Trouble – Belele si ghinioane (Reader’s Digest)
    Nothing to Lose – Nimic de pierdut (Reader’s Digest)
    The Affair – Ancheta (Litera)

  2. Mersi de completare. Nu aveam ştiinţă de cele două. As a matter of fact, nu aveam ştiinţă că Reader’s Digest-ul românesc publică aşa ceva. :)

  3. Si eu le-am descoperit din intamplare. Cre’ca sunt fan Lee Child or smth :)

    Apropo, Jeffery Deaver ai citit? E la fel de fabulos.

  4. E alt stil, insa mi-a placut la fel de mult. Sa incepi cu prima din serie, Colectionarul de oase, e diferita fata de film.

    Au aparut 2 la Polirom si 6 la Rao:
    http://www.polirom.ro/catalog/autori/deaver-jeffery/
    http://www.raobooks.com/raobooks_autori_detalii.php?a_id=2777

    http://assassincg.wordpress.com/2011/08/13/jeffery-deaver-din-nou-la-rao/

    La Omul disparut, am inchis cartea undeva la jumatate, mi se parea ca acolo s-a terminat definitiv. Chiar daca eram constient ca mai sunt atatea pagini de citit, pentru o fractiune de secunda am crezut ca sunt celalalate file sunt albe. O senzatie unica.
    Partea si mai buna ca am mai trecut inca o data prin aceeasi stare pana sa ajung la ultima pagina :)

    Pe langa intorsaturile de situatie geniale, m-am trezit aproape in permananta sfasiat intre pornirea de a citi cat mai repede datorita emotiilor date de suspans si dorinta de a savura fiecare rand.

  5. Iacă, ma bag și eu, sper să nu par inoportun: http://suspans.ro/literatura/recenzii/lee-child-61-hours. L-am început doar pentru copertă, care mi s-a părut genială. De Lee Child am auzit că e meseriaș de la Silviu, și s-a nimerit să fie chiar One Shot, cartea ecranizată anul acesta, cu Tom Cruise (1,77 m) în rolul lui Jack Reacher (1,95 m). Foarte potrivit, nu?
    Pe Deaver nu l-am încercat încă, dar am câteva volume de-ale lui în engleză, o să-l încerc. L-am reîncercat însă pe William Diehl, care este absolut fantastic, îl recomand din toată inima.

  6. Salutare si La multi ani! (putin cam tarziu dar e inca ianuarie…)
    Daca e despre Lee Child, ma bag si eu, vorba lui Liviu!
    Eu l-am descoperit anul trecut, cu toate ca aveam in biblioteca cele 3 titluri de la Humanitas inca de la aparitia lor.
    In ceea ce priveste aparitiile de la Reader’s Digest va pot spune ca sunt de fapt 4: cele 2 de mai sus + The Hard Way (Nimic nu e usor) + 61 Hours (61 de ore). Numai ca nu sunt versiuni integrale ci prescurtate (adica fiecare volum are ~180 pagini, format ~14/22) iar intr-un volum RD mai sunt inca trei titluri ale altor autori (Colectie de romane, cum ii zice si titlul). Eu am gasit in anticariate cele 4 volume, am extras cele 4 titluri Lee Child, le-am dus la o legatorie si le-am pus intr-un singur volum. Nu pot sa fac o comparatie intre aceste variante si celelalte titluri (cu versiuni integrale) pentru ca nu le-am citit inca.
    P.S. pentru Liviu: Inainte de recenzia ta de la Fiinta raului (William Diehl) aveam in biblioteca doar 27 si Calul Thailandez. De pe 28.12 si pana azi am reusit sa cumpar tot ce a scris si a aparut la RAO.

    • Din ce-am citit pe Wikipedia, am aflat că Reader’s Digest publică doar rezumate ale cărților, și oricum nici n-ar încăpea 4 romane într-un singur volum ceva mai mare decât cele normale, așa că romanele lui Lee Child sunt cu siguranță rezumate, nu versiuni integrale.
      Cât despre William Diehl, i-am citit acum mult timp câteva volume, dar geniul i l-am regăsit de-abia acum, cu trilogia dedicată lui Martin Vail. Mă bucur că îmi citești recenziile în continuare.

  7. Variante prescurtate… parca imi aduc aminte ca le-am citit destul de repede. Eram pe fuga atunci si m-am gandit ca asa sunt ele, mai scurte.

    Foarte tare :)

    • Poate il preia (pe Lee Child) o editura serioasa de la noi, e mare pacat ca i-au aparut atat de putine titluri in romana!
      In alta ordine de idei, mi-ai dat un impuls pentru Jeffrey Deaver, am in biblioteca tot ce-a aparut la noi dar…n-am citit inca nimic.
      Si o intrebare: Ai citit Granitul rece – Stuart MacBride? Ti-o recomand!

        • Eu zic ca face mai mult de 10 lei! Dupa parerea mea e inca una dintre seriile nenorocite de tandemul Humanitas / Polirom. Cei de la Litera intentionau s-o continue dar ulterior au zis ca nu prea ar merge. Poate facem un pic de lobby!
          Mai incearca si Securea blanda, tot de la Polirom si tot 10 lei!

          • Am bifat şi “Securea blândă”…

            Cred că lobby facem chiar acum, prin comentariile astea. Sunt sigur că responsabilii cu colecţiile de thriller/crime aruncă un ochi pe aici. ;)

  8. Atunci sa fie lobby si pentru Philip Kerr si al sau Bernie Gunther!

    • Chiar, ar trebui să facem o petiţie şi s-o dăm la semnat online: Câţi cititori doresc continuarea seriei cutare? Aşa, for the hack of it.

      • De acord cu tine! Propun ca in urmatorul numar al revistei sa postezi un articol in care cei interesati sa spuna ce serii ar vrea sa fie continuate (dintre cele lasate balta) iar pe baza rezultatelor sa facem petitia pe care s-o semnam.

          • De acord cu tine! M-am bucurat cand am vazut ca apare Ian Rankin la Leda dar cand mi-am dat seama ca e al n-spelea volum din serie mi-am zis ca n-o sa-i iert niciodata! Sper si cred ca cineva o sa indrepte situatia.
            Pana la urma cei de la RAO sunt cei mai seriosi. Chiar daca au mai inceput seriile cu titluri mai noi s-au intors si au continuat cu inceputul (suna cam aiurea). Ce ghinion ca Lee Child, Philip Kerr sau Ian Rankin nu sunt in portofoliul lor! Am tras insa cu ochiul la lista lor de autori si i-am vazut pe Lawrence Block, James Lee Burke sau James Ellroy. Deci ne putem astepta la ceva bun!

  9. Superb, de ăștia nu știam. Lui Lawrence Block i-am citit una din cărțile de la Humanitas (parcă au apărut 2), Când Sfânta Crâșmă se Închide, și mi-a plăcut foarte mult. Despre James Ellroy ce să zic, LA Confidential este probabil cel mai bun film cu gangsteri și polițiști corupți din ultima jumătate de secol.
    Despre James Lee Burke știam că-l luase și altcineva, nu prea înțeleg bătălia asta între edituri: nu-i interesează un autor, dar dacă o editură îl vrea, hop! sar și ei să liciteze.

    • Apropo de ce apare şi ce nu… Ziceam şi-n editorialul numărului de faţă că anul ăsta va aduce cel puţin o colecţie nouă de profil. (Iar Ştefan Ghidoveanu a dezvăluit ceva într-unul dintre episoadele serialului său cu Moşul Detectiv.) Plus că la finele anului trecut s-a relansat Enigma la Univers. În concluzie, cred că 2013 o să fie un an bun spre foarte bun în materie de literatură crime. Mulţi autori noi şi multe continuări aşteptate.

  10. Cu Rankin îţi pot spune sigur că se va face dreptate. ;)

    Mă bucur să aud că Block, Burke şi Ellory vor fi publicaţi la RAO. Nu aveam habar de asta.

    Oricum, pe blogul revistei o să-ncerc să pun zilele astea cam tot ce reuşesc să aflu că vor scoate editurile noastre în materie de thriller/crime anul acesta. Deocamdată am privit în culisele Crime Scene/ Tritonic şi Trei.

  11. Vad ca nimeni nu pomeneste de Ed McBain. Oare Nemira mai are de gand sa continue “87”?

    • Cred că Nemira a lăsat-o mai moale cu colecţia Suspans. Forţele lor văd că se concentrează acum pe proiectul Anticipaţia & conexe.

  12. Salut Mircea!
    In asteptarea noului numar al revistei ma gandeam c-ar fi binevenit un loc (un forum) unde sa se discute asa cum s-a intamplat in urma cu doua saptamani pe acest articol. Despre ce mai citeste fiecare, daca o carte sau un autor ar merita citita / citit sau nu, etc.
    Eu tocmai am terminat “Vulturul insangerat” al lui Craig Russell si pot sa spun ca a fost o surpriza extrem de placuta. Iar la RAO au mai aparut 2 titluri de-ale lui: “Fratele Grimm” si “Rosu pentru totdeauna”. L-a mai citit cineva? Ce parere aveti?

    • O să văd ce trebuie să fac ca să instalez un forum pe site-ul revistei. Aşa cum aveam la revista cealaltă…

      Eu, unul, n-am citit Craig Russell, dar poate este altcineva care l-a citit.

      • Tocmai am gasit o recenzie facuta de dl. George Arion la “Fratele Grimm”, in 2010. Se pare ca Craig Russell merita atentie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *