„Ai găsit ce căutai?” (Cătălin Marin – „Concert cu țapi în orchestră”)

Cătălin Marin – „Concert cu țapi în orchestră”

Editura Tracus Arte, 2016

„Concert cu țapi în orchestră” este al doilea roman scris de Cătălin Marin, după „Spre seară nu se întâmplă nimic”. Întâlnim personajul principal, pe Jean-Claude Partout, într-o pădure, la capătul unui ștreang, aproape de a-și pune capăt zilelor. Se răzgândește în urma unei discuții cu un personaj fantastic și se întoarce în oraș, unde totul este schimbat. Nu mai este recunoscut drept cine credea că este, casa îi este ocupată de altcineva, oamenii i se adresează cu un alt nume, are o altă identitate. Singura care pare să-l recunoască, și, uneori, să îl ghideze, este pisica, Anabelle. Totul devine din ce în ce mai complicat, în special din cauza relației lui Jean-Claude cu sexul opus.

Ce îmi place cel mai mult în scrierile lui Cătălin Marin sunt personajele și elementele de fantastic. Mi se pare ca dovedește o măiestrie aparte în a le da viață. Țapul Paoppos este un personaj memorabil și interesant, bine introdus în carte, pe care-l aștepți cu drag. Un alt lucru pe care-l apreciez e talentul de a creea personaje secundare memorabile. Mi-a plăcut pisica, Anabelle – știu, cui nu îi plac pisicile – totuși mi se pare ceva să reușești să scrii despre personalitatea lor. M-a impresionat interacțiunea lui Jean-Claude cu moș Jerome și sfârșitul lui împăcat. M-au atras personajele pitorești precum cântărețul de jazz, Django, țiganii din tabără sau interlopii italieni, care-i amenință afacerea lui Jean-Claude cu crâșma.

Ce mi-aș fi dorit să găsesc și îmi lipsește este un personaj feminin memorabil. Jean-Claude este un don Juan care trece de la o femeie la alta, dorind-o când pe una, când pe cealaltă, lângă el. Mărturisesc că la un moment dat eram confuză în ceea ce priveste identitatea personajelor, cum le cheamă și ce culoare a ochilor au, pentru că altfel existau prea puține elemente care să le individualizeze. Cum am mai spus și în rândurile scrise după lansarea volumului, mi se pare că protagonistul se caută pe sine în exterior și încearcă să se regăsească, fără succes, în iubire.

Ultimul capitol încheie cercul, aducând față în față aceleași personaje ca la început. Nu doresc să vă stric plăcerea lecturii, așa că vă las să descoperiți singuri dacă Jean-Claude a găsit ce a căutat.  Sper că veți afla, ca și mine, o lectură care să vă provoace la reflecție.

Despre Ana Maria CODESCU

Ana Maria Codescu a scris 21 articole în Revista de suspans.

Ana Maria crede in magia din spatele poveștilor, și ocazional încearcă să o aducă în lumea aceasta. O povestire scrisă de ea a fost publicată în colecția „Bucureștiul în 22 de povești”, în 2009. De un an, participă de două ori pe lună la atelierele creative organizate de Clubul Scriitoarelor.

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *