Câini (sau cum faci minimalismul să arate bine)

poster-cainiAm văzut un film românesc altfel. Foarte bun. Se numește „Aferim”. Am văzut și „Câini”, un film despre care multă lume spune că este altfel, dar care are adânc înrădăcinat în ADN-ul său minimalismul cinematografic românesc, oricât de mult ar nega regizorul și scenaristul Bogdan Mirică apartenența sa la Noul Val.

Este minimalismul ceva rău? În nici un caz. Mai ales când e vorba de un thriller.

„Câini” începe cu o bucată de carne ieșită la suprafața unui lac, la capătul unui prim cadru foarte lung. Este punctul de pornire al celor două povești intercalate ale filmului, cea a lui Roman (Dragoș Bucur), băiatul de la oraș care încearcă să vândă proprietatea bunicului său, Nea Alecu, și cea a polițistului Hogaș (Gheorghe Visu), care, conștient că e pe moarte, realizează că nu mai are nimic de pierdut, așa că încearcă să facă dreptate pe un tărâm al nelegiuirii.

Iar acel tărâm este terenul uriaș de la granița cu Ucraina pe care răposatul Alecu i l-a lăsat moștenire lui Roman. Însă afacerile dubioase ale bătrânului recent încetat din viață sunt moștenite de Samir (Vlad Ivanov), un traficant violent, care nu este deloc încântat de ideea că Roman ar putea vinde terenul.

Totuși, pentru Samir, firea violentă poate fi o vulnerabilitate, deoarece Hogaș vrea să îl aresteze pentru omor după ce bucata de carne care iese la suprafața lacului se dovedește a fi un picior de om. Însă polițistul nu vrea victime colaterale în lupta sa pentru dreptate, așa că îi recomandă lui Roman să părăsească proprietatea bunicului său și să o vândă de la distanță, cu ajutorul unor avocați.

Roman nu știa că bunicul său fusese contrabandist (deși avea unele bănuieli) și ignoră avertismentele lui Hogaș cât și avertismentele instinctive ale cățelei botezate Poliția care latră farurile ce se văd noapte de noapte, în depărtare, pe terenul lui Nea Alecu.

Scenariul scârțâie pe alocuri, mai ales când vine vorba de Roman, care nu este cel mai inteligent personaj din istoria cinematografiei. Unele dintre deciziile sale sunt lipsite de logică. Totuși, prin jocul său actoricesc, Dragoș Bucur reușește să îi insufle suficiență naturalețe personajului. Roman are de fapt un scop important în economia acestui film. Este personajul cu care trebuie să ne identificăm noi, oamenii normali. La fel ca Roman, încercăm să pricepem lumea sălbatică în care se petrece acțiunea și ne întrebăm ce am face dacă am fi în locul lui.

Altele sunt personajele cu greutate ale acestui film: Hogaș și Samir. Despre Vlad Ivanov știam deja că este unul dintre marii actori români ai generației sale, iar în „Câini” interpretarea sa este pe alocuri animalică. Dar, în același timp, Samir este un personaj cu sânge rece, are o inteligență nativă, știe ce vrea și disprețuiește regulile. Terenul lui Nea Alecu este singurul loc în care se simte liber, acesta fiind un alt motiv pentru care încearcă să oprească vânzarea proprietății. Însă marea surpriză a filmului este Gheorghe Visu, un actor despre care ulterior am aflat că este celebru pentru rolul interpretat într-o telenovelă. Nu contează. Cu toții avem păcate. Inclusiv personajul său din „Câini”, polițistul Hogaș, despre care auzim că, în trecut, nu dădea dovadă de prea mult exces de zel. Faptul că Hogaș încearcă să își facă meseria așa cum trebuie înaintea iminentei sale morți, este o căutare a mântuirii. Iar un anumit cadru pare să susțină această idee.

Personajele sunt ajutate mult de dialogurile bine scrise. Replicile, unele dintre ele memorabile, îmbină umorul negru, specific filmelor românești, cu o înțelepciune rurală care arată că oamenii locului rezonează altfel cu acel univers izolat. Iar izolarea are și valoare vizuală. Câini este un film frumos, cu peisaje austere, dar totuși calde. Și, la cât de albastre sunt de obicei filmele românești, puțină căldură nu strică. Iar în câteva secvențe Bogdan Mirică demonstrează că știe unde să așeze camera.

„Câini” nu este cel mai original film făcut vreodată și nici nu și-a propus să revoluționeze cinematografia. Este un film competent „gătit” după o rețetă bună. Ceea ce este o performanță. Pentru că sunt destule filmele (românești și străine) care au eșuează lamentabil în ciuda ingredientelor bune avute la dispoziție.



Regia și scenariul: Bogdan Mirică Distribuția: Dragoș Bucur, Gheorghe VisuVlad Ivanov

caini-2 caini-3 caini-4 caini-1


 

Despre Ionuț VĂCARU

Ionuț VĂCARU a scris 4 articole în Revista de suspans.

Sunt jurnalist. De opt ani lucrez în presa economică, iar în timpul liber mă uit la filme cu un ochi critic și încerc să creez literatură științifico-fantastică. Am debutat în revista Nautilus, în 2014, cu povestirea "Nepăsare" și tot acolo am publicat mai multe recenzii de film.

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *