Insula cartilor_tipar

Sfârşitul lecturii

George Arion – Insula cărţilor Editura Crime Scene Press, Bucureşti, 2014 264 pagini   Un bun scriitor de thrillere este înainte de toate un scriitor versatil. Înainte de toate, atunci când abordează subiecte. Asta e esenţa meseriei. Abilitatea de a imagina intrigi variate şi credibile este darul cel mai de Mai departe »

pivnita-banner

Reeditarea ca înnobilare

Radu Ţuculescu — Pivniţa Editura eLiteratura, Bucureşti, 2014   Radu Ţuculescu îşi reeditează o nouă carte. Dacă romanul Ora păianjenului, produs de Galaxia Gutenberg, în 2006, e prima astfel de întreprindere de gen (prima apariţie, la Editura Albatros, în orwellianul an 1984, la nivel calitativ mult inferior celei de-a doua), Mai departe »

Transcendence-banner

Transcendence

Unele filme impresionează prin interpretarea actorilor. În altele, recunoşti imediat ideea genială a regizorului sau a scenaristului. Altele şochează prin efectele speciale. Cele mai rare sunt acelea în care îţi place totul. Există şi categoria celor din care nu-ţi place mai nimic, iar la final, dacă ai rezistat până la Mai departe »

garion

O discuţie cu Richard Contin în Le Concierge-masque

Le Concierge-masque. Unul dintre cele mai active bloguri din Franţa dedicate literaturii poliţiste. În luna martie mi-a prezentat romanul Cible royale, apărut anul acesta la editura franco-belgiană Genese Edition. (Este vorba despre romanul meu din 1997 publicat la Editura Flacăra cu titlul Nesfârşita zi de ieri). Iar în luna aprilie, Mai departe »

jamais_vu_off_air - banner

Jamais vu

Cătălin Pînzaru – Jamais-vu   Ethan McQuincy-Popescu had just about everything a young man could want: brains, good-looks, confidence and the woman he loved. He was also determined to bury everything that stood in his way. In order to do so, he comes up with what seems to be a Mai departe »

Coperta-Ultimul-Avanpost - banner

Pentru sufletele tinere

Lavinia Călina – Ultimul avanpost Editura Herg Benet, Col. Cărţile Arven Bucureşti, 2014   În materie de literatură YA (young adult), trăim vremuri extrem de interesante. Şi nu mă refer la traduceri! Aşa cum generaţia mea a crescut cu Jules Verne, Ion Creangă şi H.G. Wells (cu nişte autori clasici, Mai departe »

community - banner

Prizonier în Trinity

Graham Masterton – Community Severn House Publishers, SUA, 2013   Sunt şi avantaje în a descoperi cu întârziere cât de vast şi divers este acest univers pe care, din comoditate şi umana nevoie de ordine, îl restrângem cu egoism în sintagma „weird fiction”, mai ales dacă înainte nu aveai cunoştinţă Mai departe »

Helen Marshall Author - banner

Helen Marshall: „Istoria seamănă cu o poveste de groază: toată lumea moare la sfârşit”

Helen Marshall este autoare canadiană, editor şi doctor în studii medievale. Prozele şi poeziile sale au fost publicate în The Chiaroscuro, Abyss & Apex, Lady Churchill’s Rosebud Wristlet, Tor.com şi republicate în mai multe antologii Year’s Best. Prima ei colecţie de povestiri “Hair Side, Flesh Side” (ChiZine Publications, 2012) a fost inclusă între primele zece cărţi ale Mai departe »

radu tuculescu-banner

Ultima pagină

Începutul a avut loc marţi după-masă. Mai exact, spre seară, când lumina zilei se diluase, devenind de-o culoare cenuşie, aproape murdară, care-mi invada camera căptu­şită cu cărţi. Am amânat să aprind lampa, angajându-mă într-unul dintre jocurile mele preferate; caraghios şi pueril, dar apt a-mi oferi o infuzie de optimism. Am Mai departe »

barron-banner

Cântec de moarte la frontieră

Se înserase pe I-90 când am trecut în Badlands. O vreme crâncenă pentru octombrie. Zăpada pudrase asfaltul şi mesele de picnic din refugiul părăsit. Un decor virginal ca de moarte. Am oprit Chevy-ul sub unul dintre stâlpii de iluminat montaţi la fiecare capăt al parcării. În scuar, clădirea metalică cu Mai departe »

Oferta estivală

Şi a venit timpul pentru numărul nostru de vară…

În lunile scurse de la ediţia anterioară s-au adunat, aşa cum speram, multe şi interesante materiale. Le-am selectat pe cele mai bune şi vi le oferim acum spre delectare.

În primul rând, găsiţi în ediţia noastră estivală multă proză. Pe Grigore Toloacă vi-l amintiţi din numărul 17. Ei bine, acest autor recent descoperit de noi revine acum cu nu mai puţin de trei povestiri poliţiste (Cocostârcul, Dragoste la prima vedere şi Vulpea). Tot la capitolul „descoperiri revelatorii” îl amintim şi pe Radu Găvan, autorul romanului self-published Exorcizat şi al culegerii de povestiri Demonul şi ploaia. Pentru a vă familiariza cu aceasta din urmă, reproducem acum povestirea Instinct. Radu Găvan este însă un autor în plin avânt creativ, aşa că ne serveşte şi o piesă inedită: O viaţă nouă e-un text matur, abordând tema obsesiei maladive. În aceeaşi idee a apropierii de un volum mai puţin circulat, reluăm povestirea Ultima pagină, cea care deschide romanul modular Pivniţa (reeditare după 20 de ani a volumului Cuptorul cu microunde) al lui Radu Ţuculescu – la rubrica de recenzii, găsiţi şi o prezentare a romanului, semnată de Radu-Ilarion Munteanu.

Sfârşitul lecturii

George Arion – Insula cărţilor
Editura Crime Scene Press, Bucureşti, 2014
264 pagini

 

Un bun scriitor de thrillere este înainte de toate un scriitor versatil. Înainte de toate, atunci când abordează subiecte. Asta e esenţa meseriei. Abilitatea de a imagina intrigi variate şi credibile este darul cel mai de preţ al unui astfel de autor. Iar George Arion a demonstrat că deţine, în acest sens, o abilitate ieşită din comun.

La fel de adevărat este că fiecare scriitor (şi aici nu mai adaug eticheta „de thrillere”) are subiecte predilecte. Pe acestea e relativ uşor să le sesizezi chiar şi în cele mai năstruşnice naraţiuni. Fiindcă ele sunt atât de adânc înscrise în codul genetic al creatorului, încât acesta le aduce involuntar în discuţie – ori chiar discuţia este adusă, inconştient, în direcţia lor.

Reeditarea ca înnobilare

Radu Ţuculescu — Pivniţa
Editura eLiteratura, Bucureşti, 2014

 

Radu Ţuculescu îşi reeditează o nouă carte. Dacă romanul Ora păianjenului, produs de Galaxia Gutenberg, în 2006, e prima astfel de întreprindere de gen (prima apariţie, la Editura Albatros, în orwellianul an 1984, la nivel calitativ mult inferior celei de-a doua), acum avem de-a face cu o quasiclonare doar textuală a uneia din cărţile scrise şi publicate după 90. Atunci, sub titlul Cuptorul cu microunde, acum, sub titlul mai adecvat, Pivniţa. Subtitlul, emblematic şi exact, e acelaşi: Romanul unui bloc în 10 secvenţe horror. Editura producătoare: eLiteratura. Ca ţinută, şi această a doua apariţie e superioară primeia, dar în mai mica măsură. Nu ne vom referi aici la eventuale alte reeditări. Plusul adus se rezumă aproape la copertă, datorată lui Leo Orman, dar pe baza propunerii autorului, de a fi construită în jurul tabloului Construirea turnului Babel (1563, detaliu), de Pietere Breugel cel Bătrân. Ceea ce dă cheia lecturii. Ciudat, copertarul e singurul nume, afară de cel inerent al autorului, în pagina tehnică a cărţii. Nu tu redactor de carte – deşi acesta există şi, din câte ştim, a cumulat şi funcţiile de tehnoredactor şi de corector. În fine… Poate Editura se va perfecţiona în timp. Oricum, această carte e o reuşită profesională, fără să fi rupt inima târgului. Suum cuique

Transcendence

Unele filme impresionează prin interpretarea actorilor. În altele, recunoşti imediat ideea genială a regizorului sau a scenaristului. Altele şochează prin efectele speciale. Cele mai rare sunt acelea în care îţi place totul. Există şi categoria celor din care nu-ţi place mai nimic, iar la final, dacă ai rezistat până la el, te întrebi, mofluz sau nervos, „şi ce dacă?”.

Urmărind Transcendence, pseudosuccesul cinematografic din 2014, rămâi cu dezamăgirea că se putea mult mai bine. Nu i se poate aplica nici măcar zicerea cu „de gustibus…”. O spun cu tristeţe, în primul rând din motive de distribuţie, cuvânt care, în cazul acestui film, rimează perfect cu prostituţie. Şi nu doar sub aspect fonetic. E vorba de prostituţia de casting (termen prezent în DEX şi DOOM2, spre confirmarea unui alt gen de prostituţie, care proliferează pe la noi, şi anume cea lingvistică).

Mămăliga

În ultima vreme, românii par să fie cei mai privilegiaţi muritori, pentru că aproape toţi îţi lasă impresia că deţin în propria lor casă un sertar uriaş, burduşit cu reţete de comportament „decent”, „acceptabil” şi „normal” pentru tot ce se poate întâmpla în viaţa unui om. Românul ştie, cu o precizie de invidiat, ce trebuie să gândeşti, să simţi şi cum să te comporţi în oricare dintre situaţiile astea: când ţi se naşte primul copil; când iei BAC-ul; când îţi moare pisica; când ţi se rupe tocul, în timp ce alergi prin ploaie după autobuz; când primeşti o declaraţie de dragoste; când publici o carte; când te urci pe scenă, să cânţi la Eurovision; când vecina îţi bate la uşă, în toiul nopţii, pe motiv că se simte singură; când te calcă o maşină de fiţe; când ai plătit un bilet scump la cinematograf, dar nu-ţi place filmul; când nu găseşti lămâi cu coaja subţire la piaţă; când fostul iubit merge la TV să spună naţiunii că l-ai înşelat; când îţi cade un ghiveci cu flori în cap, de la etajul 8. Cumva, românul care deţine aceste reţete este şi foarte altruist – el nu vrea ca tu să-ţi mai baţi capul, încercând să ai propriile reacţii; tot ce trebuie să faci este să mergi la el şi să-l pui să caute reţeta pentru cazul tău special. O va găsi, nu-ţi face griji.

O carte ca o promisiune

Eugen Lenghel – 9 istorii reutilizate
Editura Tritonic, Bucureşti, 2014

 

Ori de câte ori am avut ocazia să mă apropii de genul science fiction, am făcut-o cu un soi de sfială. Un autor de SF trebuie să combine  talentul literar cu numeroase noţiuni de chimie, fizică, mecanică, electronică, informatică şi Dumnezeu mai ştie ce altceva (mult mai multe decât voi şti eu vreodată!) pentru ca rezultatul să fie captivant şi ca un resort al minţii cititorului să spună „da, undeva în viitor acest scenariu ar putea fi posibil”.

Deşi cartea intitulată 9 istorii reutilizate este volumul de debut al lui Eugen Lenghel, autorul nu este câtuşi de puţin un necunoscut printre iubitorii genului. El abordează cu lejeritate un mix de genuri literare. Descoperim, pe lângă ceea ce se numea odată literatură de anticipaţie şi un pic de mystery&thriller, puţin fantasy şi o briză de romance.

O discuţie cu Richard Contin în Le Concierge-masque

Le Concierge-masque. Unul dintre cele mai active bloguri din Franţa dedicate literaturii poliţiste. În luna martie mi-a prezentat romanul Cible royale, apărut anul acesta la editura franco-belgiană Genese Edition. (Este vorba despre romanul meu din 1997 publicat la Editura Flacăra cu titlul Nesfârşita zi de ieri). Iar în luna aprilie, Richard Contin, unul dintre promotorii blogului, a avut amabilitatea să-mi ia un interviu. Totodată, de curând am fost nominalizat la unul dintre premiile pe care Le Concierge masque le acordă anual.

George Arion

*

Richard CONTIN: Pentru început, vorbiţi-mi puţin despre copilăria dvs.

George ARION: Am aşteptat un an, ca să fiu sigur că al Doilea Război Mondial a luat sfârşit, şi de-abia după aceea m-am născut, într-un orăşel de provincie, într-o familie modestă de profesori. Sărăcia era generală, alimentele se dădeau pe cartelă, părinţii mei munceau din zori până noaptea târziu pentru ca să-şi crească fata şi băiatul. Absenţa lor de lângă mine mă durea mai mult decât lipsa unor mese îmbelşugate şi a unor ambianţe opulente în care să trăiesc. Ecoul trăirilor mele de atunci se regăseşte în volumul meu de versuri cu care am debutat, Copiii lăsaţi singuri.

Jamais vu

Cătălin Pînzaru – Jamais-vu

 

Ethan McQuincy-Popescu had just about everything a young man could want: brains, good-looks, confidence and the woman he loved. He was also determined to bury everything that stood in his way. In order to do so, he comes up with what seems to be a flawless plan. But everything takes a turn for the worse because of one small detail. Let yourself step into a chilling, yet fascinating story, one that will remain in a dark corner of your mind long after the final page is turned.

After teasing us for quite a few months with bits and pieces from his new work of literature, Cătălin Pînzaru is one step away from offering us the official version of Jamais vu. Most of you probably already know about The First Stage, his debut novel and first part of a trilogy, so you might wonder if this is the awaited second part. It’s not, it can very well stand on its own. But there is a link between its predecessor and this baby, and his name is Ethan McQuincy-Popescu. We’ll come back to him a bit later on.

Pentru sufletele tinere

Lavinia Călina – Ultimul avanpost
Editura Herg Benet, Col. Cărţile Arven
Bucureşti, 2014

 

În materie de literatură YA (young adult), trăim vremuri extrem de interesante. Şi nu mă refer la traduceri!

Aşa cum generaţia mea a crescut cu Jules Verne, Ion Creangă şi H.G. Wells (cu nişte autori clasici, adică), generaţia celor născuţi după Revoluţie a crescut cu literatura YA. Cu Harry Potter, îndeosebi, cel care a dat tonul. Dar şi, mai recent, cu Jocurile foamei şi întreaga pleiadă de romanţuri cu vampiri şi cu alte fiinţe supranaturale. Acestea vin în mod firesc să capteze interesul şi nevoia tinerilor pentru/de poveste fantastică, împletind aventura cu un necesar strop de romantism.

Prizonier în Trinity

Graham Masterton – Community
Severn House Publishers, SUA, 2013

 

Sunt şi avantaje în a descoperi cu întârziere cât de vast şi divers este acest univers pe care, din comoditate şi umana nevoie de ordine, îl restrângem cu egoism în sintagma „weird fiction”, mai ales dacă înainte nu aveai cunoştinţă decât de două sau trei nume de referinţă ale genului. Lovecraft. King. Saul. Venit printre ultimii la petrecere, te vei arunca în recuperare cu o frenezie ce îţi aduce aminte de avatarurile de mult stinse ale tinereţii livreşti, nu fără o doză de cochetărie a frondei, dansând vesel pe vasta pânză de păianjen alcătuită în decenii de apariţii de autori şi titluri esenţiale. Ai acea bucurie incredibil de proaspătă a noului, a ineditului, entuziasmului neofitului ce şi-ar face intrarea pe furiş într-o colosală arhivă, suficientă pentru zece vieţi, a tot ceea ce formează noul gen preferat, şi diversitatea nu te sperie. Nu te îngrozeşte. Te bucură. Arheologie fanatică. S-ar putea chiar să ai generozitatea mono-maniacală şi să vrei să îi întrebi pe toţi cei din jurul tău dacă au primit Bunavestire în cheie „romane de groază”.

Powered by WordPress
css.php